dacă aş avea cuvinte te-aş descrie în ele rând pe rând, dar nu am, nu sunt ale mele, ele sunt ale cărţilor… dacă aş avea note muzicale te-aş cânta în imnuri sunet după sunet, dar nu am, nu sunt ale mele, ele sunt ale portativelor… dacă aş avea culori te-aş picta în tablouri linie după linie, dar nu am, nu sunt ale mele, ele sunt ale pensulelor…

… ale mele sunt doar visele, pe care le aştern la picioarele tale, în care te scriu, te cânt şi te pictez exact aşa cum te simte sufletul meu… te tatuez cu zilele vieţii mele, pe trup, te citesc în palma ridată de vreme, te cânt cu vocea fără glas, în liniştea tăcută dintre corzi, şi te pictez cu pete de culoare din reflexia razelor prin lacrimile propriilor mei ochi…

…îmi eşti un cuvânt precum o adiere muzicală de vânt pictată în culorile sufletului unui om pierdut pentru eternitate tăcerii…

dacă nu am fi avut ochi, oare care ar fi fost rostul luminii?

persist în liniştea dintre două stele căzătoare

Noapte buna! =)

… mi se pierd încetul cu încetul amintirile cu prima ninsoare, cu primul fulg jucăuş care zburda drăgălaş prin aerul îngheţat de decembrie târziu… cu clipele acelea de linişte totală parcă în tot universul când simţi că ţi se opreşte până şi respiraţia şi inima aşteptând să cadă primul fulg de nea…îmi amintesc o zi obişnuită de luni într-un decembrie aproape târziu când a nins cu fulgi cu diferite forme, parcă pluteai, puteai crede că zînele există, că miracolul este doar la un pas distanţă de tine şi că tot ce trebuie să faci este să întinzi mâna şi să îl apuci în palme… azi iarna îmi lipseşte această binecuvântare… te asemăn acestei căderi prime de fulgi peste toamna sufletului meu căzută cu mult timp în urmă pe vremea când nu ştiam de tine…

“eu nu sunt un corp care are suflet, sunt un suflet care are o parte vizibilă, numită corp” P.C. – 11 minute

How long have I been in this storm?
So overwhelmed by the ocean’s shapeless form
Water’s getting harder to tread
With these waves crashing over my head

If I could just see you
Everything would be all right
If I’d see you
This darkness would turn to light

And I will walk on water
And you will catch me if I fall
And I will get lost into your eyes
I know everything will be alright
I know everything is alright

I know you didn’t bring me out here to drown
So why am I ten feet under and upside down
Barely surviving has become my purpose
Cause I’m so used to living underneath the surface

If I could just see you
Everything would be all right
If i’d see you
This darkness would turn to light

And I will walk on water
And you will catch me if I fall
And I will get lost into your eyes
And everything will be alright

And I will walk on water
You will catch me if I fall
And I will get lost into your eyes
I know everything will be alright
I know everthing is alright

Everything is alright
Everything is alright

Vad cum la geam iti aprinzi o tigara,
Tragi doar un fum si-o strivesti.
Mana prin par ti-o petreci intr-o doara,
Ma uit la ceas sï oftez…

din categoria remember… cargo – doi pasi in urma ta

Stau in urma trenului cu care vei pleca
Si-mi pare rau.
Cred ca-i semnul raului,
Nici nu te-am sarutat. Tare mi-e greu…

Refren:
Doi pasi nu sunt departe,
Doi pasi, doi pasi in stanga ta.

II:
Stai sa mai vorbim putin
Si sa ne amintim de prima zi.
Vreau ochii sa ti-i zaresc,
Sa pot sa iti soptesc
Ca te iubesc.
III:
Vad cum la geam iti aprinzi o tigara,
Tragi doar un fum si-o strivesti.
Mana prin par ti-o petreci intr-o doara,
Ma uit la ceas sï oftez…

Timp tainic cu porţile cerului desferecate.
Timp veşnic al IUBIRII divine.
Timp real al neiubirii pământene.

Eu de ce nu încap sub semnul biruinţei? De ce alunec mereu în întunericul din prăpastia deznădejdii? Mi-au sângerat coatele şi genunchii de târâşul spre lumina liniştii, însă, de câte ori mă agăţ de un fir de nădejde şi înaintez câţiva paşi, o furtună neagră mă ajunge şi mă împrăştie pe ţărmuri interzise liniştii şi împăcării. Şi urmele efemerei victorii sunt smulse mereu de fluxul şi refluxul descătuşatelor patimi. Frânturi de scoici ascund frânturi de suflet naufragiat în dezarmonie.
Mă dor rănile, mereu mai multe, ale sufletului sfâşiat de târâşul prin ghimpii ceasurilor din zi şi din noapte. Mă doare covorul blând de iarbă ce-mi spală, cu roua dimineţii, tălpile însângerate de mers rătăcit pe drumuri pustii. Mă dor florile de castani ce se înalţă, în pace şi rugăciune, şi pentru sufletul meu lovit de gheaţa singurătăţii. Mă doare parfumul colorat al florilor de tei care îmbălsămează trupul meu aruncat în cimitirul păcatelor vii.
Toate mă dor. Toate mă chinuiesc. Zile întunecate de nelinişti şi dureri, de aşteptare şi înfrângeri strigă de pe buze lovite de tăceri. Timp fără Dumnezeu de mână, fără rugăciune, fără lumina candelei, aşteptând fără raţiune grija şi atenţia oamenilor. Şi răspunsul e acelaşi de o viaţă: tăcere şi indiferenţă. Au fost zile când m-am uitat la telefon ca la candela de lângă icoană, rugându-l să sune. Dar sună mereu o singurătate sălbatică ce muşcă tot mai  adânc din inima mea. Firul subţire de linişte s-a rupt. Mintea mea a îngenuncheat într-un război al gândurilor necurate. Trupul meu s-a abandonat lăcomiei şi lenii. Sufletul meu a căzut în cazanul cu smoală.
Mă doare risipirea mea într-un timp care nu e al meu. Mă doare naivitatea de a fi crezut cu încăpăţânare că singurătatea altui om e chiar dureroasă şi ar avea nevoie de un alt colţ de suflet singur. M-am înşelat! A câta oară? Oamenii s-au abandonat dorinţelor şi plăcerilor trupului, alungând sufletul în muţenie şi indiferenţă. Mă doare că trebuie să-mi mutilez în fiecare zi ramuri verzi din copacul bucuriei de a trăi alături de oameni. Sunt străină chiar şi în mine. Potop de plâns îmi usucă orice mugur de bucurie. Uneori mă regăsesc într-un animal hăituit, neputincios şi speriat, care nu se mai poate apăra. Alteori sunt un tren plin de flori care aleargă din gară în gară aşteptând să fie descărcat. Dar nimeni nu mai vrea flori. Şi trenul aleargă prin gări absente.
Înfloresc în mine păduri de tandreţe, răsar cu încăpăţânare lăstari de speranţă, foşnesc la poarta inimii oceane de emoţii, dar trebuie să le arunc, pe toate, mereu aceleiaşi infinite singurătăţi. Şi doare. Mă doare drumul meu orfan.
DOAMNE, îţi mulţumesc pentru nepătrunsa TA înţelepciune!
Mi-am dorit bogăţia, sperând că voi fi fericită.
Mi-ai dat sărăcia pentru a deveni înţelept.
Mi-am dorit lucruri care să-mi umple viaţa,
Mi-ai dat viaţa  ca să mă pot bucura de lucruri.
N-am primit nimic din ce mi-am dorit
În schimb, toate speranţele au zburat spre CER.

Dar de ce mă întorc mereu pe drumul oamenilor? Calea mea nu poate fi asta. Un ocean de pescăruşi loveşte, cu aripile visului, poarta inimii şi ţipă a iubire, dar nimeni nu are trebuinţă de emoţii şi sentimente. Oamenii adună averi, case, maşini şi se hrănesc  cu sex şi bani. Eu pot trăi doar cu afecţiune şi cuvinte îmbrăcate în alb. Sunt ani de când tot stau la colţul vieţii şi cerşesc, printre oameni, o fărâmă de tandreţe. Dar nu mă vede nimeni…Cerşetori ai străzii, flămânzi şi în zdrenţe, imploră un ban pentru o bucată de pâine. Rar, poate din ce în ce mai rar, primesc totuşi bănuţul amărât. Doar cerşetorul  de cuvinte şi ocrotire din mine, cu sufletul zdrenţe de nesfârşita aşteptare, rămâne mereu cu mâna întinsă şi goală. Un cerşetor pentru care nu se întinde nici o mână.
Am crezut în iubirea tinereţii şi l-am lăsat de Dumnezeu să aştepte. Nu am avut curajul de a îngădui Cerului viaţa pe care mi-a trimis-o şi Viaţa a răspuns la fel : mi-a ucis sufletul la fiecare încercare de a mai dărui inima iubirii. Am înţeles târziu.
Am dăruit, necondiţionat şi tuturor, prietenia şi bucuria de a împărţi zâmbetul şi lacrima cu cei din jur. Ziduri mari de interese sau indiferenţă m-au izolat într-o lume a ipocriziei şi înfrângerilor, care, acum, mă chinuiesc doar pe mine.
Am adunat un timp tot felul de lucruri, „agoniseli”. Poate atunci erau o amăgire de bucurie, dar acum mă sufocă inutilitatea lor. Şi a mea. Ce să fac cu mine? Mi-e bine dăruind, dar eu nu am bani. Am doar suflet. Şi oamenii doresc trup.
Când am rămas îngenuncheată în neputinţă şi singurătate mi-am amintit de Dumnezeu. Dar şi aici perseverenţa mea şchiopătează. Ispite mari îmi smulg inima şi gândurile din liniştea rugăciunii. Mă uit la crucea celorlalţi, pe care o văd uşoară şi aurită, pe când a mea e neagră şi de piatră. Mă răzvrătesc. Mă mânii. Mă lamentez. Mă condamn. Mă pedepsesc. Cârtesc. Plâng.  Învinovăţesc. Judec. Acuz. Cer socoteală. Cer răspunsuri. Cu furie. Cu patimă. Cu interminabile lacrimi. Nu-mi duc crucea cu împăcare. Nu aprind candela. Adorm rugăciunea. Rămân îngenuncheată în smoală.
Şi Dumnezeu mă tot aşteaptă, mă ia în braţe şi mă închină unei icoane, şi inima mea înfloreşte în rugăciune, şi lacrima căinţei ostoieşte durerea, şi clopotul mă strigă pe nume şi mă înalţă cântând spre infinitul albastru. Lumânările de pe altar mă iau de mână şi îmi arată drumul tainic al liniştii.
Dar, vai, ce repede valuri negre îmi izbesc fragilitatea şi singurătatea paşilor. Cohorte mari de vulturi  smulg trupului meu forma întregului. Şi iarăşi cad, şi fărâme de suflet se zbat şi gem zdrobite de oameni şi aşteptări.
De ce nu găsesc dreapta măsură?
De ce mă întorc mereu printre oameni şi patimi? De ce nu pot închide pentru totdeauna uşa care se leagănă între DA şi NU? Am aruncat cheia durerii dar lacrima umilinţei mai ţipă încă.
Am obosit alergând singură şi cu sufletul desculţi prin mărăcini înşelători ascunşi în trandafirii acestui timp bolnav de făţărnicie. Vreau un colţ de adevăr, un ciob de linişte, un zâmbet fără rânjet, un dor de rugăciune, o lacrimă de Cer. Vreau să pot rămâne pe Cale chiar şi atunci când tălpile sufletului sângerează. Mai ales atunci. Încerc să mă izolez în biserică dar şi acolo furtuni de gânduri negre mă cotropesc şi mă destramă. Prin mine curge doar timpul înfrângerilor şi clepsidra liniştii a naufragiat în plâns. În fiecare zi îmi smulg singură câte o aripă a unui vis. Sunt campioana zborurilor frânte. Dar  visez, cu durere, în fiecare zi, înălţimi. Şi încă mai cerşesc, la poarta vieţii, cuvinte îmbrăcate în alb.
Albul pur, albul pur,
Albul care-mbracă gândul
Când nimic nu e contur
Luminându-l, luminându-l.

Albul pur, albul pur,
Ruperea de greul cărnii,
Risipirea în azur
Albul pur, ca trupul iernii.

Albul pur, albul pur,
Îmbrăcând întreaga fire
Şi pământul împrejur…
Albul pur…şi înflorire…

Falnici castani au înălţat spre CER candele de flori şi îndrăznesc să îmi agăţ şi eu sufletul de căldura lor. Ramuri tandre cu flori de tei îmi ascund lacrimile unei însingurări ce nu înfloreşte niciodată. O stea de dor cade în fiecare noapte şi-n dimineţi de aşteptare, răsare o nouă singurătate.
Poate, peste lutul din mine Dumnezeu a suflat de două ori însufleţire. Şi eu, cu  mintea închisă spre înţelegerea Cerului, am făcut dintr-un dar divin o cruce greu de dus. Alerg printre oameni şi încerc să le împart preaplinul din suflet, dar oamenii se feresc şi se închid în conturi bancare şi dorinţe sexuale. Eu port mereu crucea, grea de sentimente şi emoţii, de doruri şi tandreţe, căutând cu disperare cuvinte care n-au învăţat minciuna, încurajări, ocrotiri, mângâieri făcute cu inima, priviri înălţate spre CER, paşi hoinari prin păduri, drumuri tainice spre porţi de mânăstiri, o candelă ce luminează lacrima rugăciunii.
Un iad de păcate e trecutul meu şi fiecare pas e un strigăt de neputinţă şi de ajutor. Dar urechile lumii sunt surde la chemările inimii. Suflete ucise locuiesc în trupuri vii purtând povara numelui de om. Îmbogăţim cu bani biserici şi sărăcim suflete ce caută mângâiere. Păşim tot mai des spre Iuda. Şi tot mai ieftin.
Nu vreau să cred că voi rămâne în smoală. Am pârât albului hârtiei întunericul din mine şi am gustat şi lacrima de înger. Cătuşe grele mă leagă de lutul din mine. Dar eu vreau să zbor. Chiar dacă mă voi prăbuşi de fiecare dată. Nu pot trăi doar pe pământ, călcând banal prin calendarul din perete. Privesc cu spaimă cum oamenii sunt totuşi fericiţi, trăind după legile lor. Îşi încep dimineţile acasă, mormăind câteva cuvinte adormite, aleargă la un loc de muncă pe care de cele mai multe ori îl detestă, dar sunt totuşi bucuroşi că încă îl mai au, se chinuiesc să tragă tot felul de „sfori”, înoată în minciună şi trădări pentru a ajunge orice fel de şefi, se întorc într-un „acasă” care, de cele mai multe ori, e doar un alt spaţiu al plictiselii şi ipocriziei de a avea în ochii celorlalţi o familie.  Şi după calcule de bani, ce ies mereu cu minus, se abandonează unui pat în care se ascunde încă o minciună sexuală, furişându-se fiecare în nopţi jefuite de iubire. Şi o clepsidră bolnavă de indiferenţă întoarce mereu acelaşi nisip greoi al unui timp murdar, sărac şi gol. Dar oamenii sunt împăcaţi cu ei şi cu lumea.  Nu toţi. Dar cei mai mulţi îşi poartă cu împăcare masca cea veselă. Doar eu, scrâşnind nisipul printre lacrimi adun clepsidre şi le înec în plâns. Doar eu.  Veşnica răzvrătită. Veşnica flămândă de înălţare. Veşnica sătulă de târâş.
Dar ce să fac?
Ce să fac cu mine?
Ce să fac cu muntele de cuvinte pe care aş vrea să le spun unui om care nu mai vrea să numere doar bani?
Ce să fac cu oceanul de emoţii pe care aş vrea să-l las să mângâie tălpi însângerate de mers pustiu?
Ce să fac cu pădurile de vise ce cresc în sufletul meu în nopţi cu lună plină? Ce să fac cu lacrimile care aşteaptă să înflorească în zâmbetul unei mângâieri?
Ce să fac cu izvorul de dor care nu seacă niciodată şi aşteaptă mereu călători osteniţi de singurătate?
Ce să fac cu copacii ce înfloresc în inima mea iar florile se ofilesc pe obrazul ars de lacrimi?
Ce să fac cu apusul de soare care mă îmbrăţişează prin gardul singurătăţii şi, înduioşat, zăboveşte clipe lungi sub pleoapa de cer, ascultând bucuria clopotelor şi tânguirea inimii mele?
Ce să fac cu timpul meu condamnat să curgă într-o clepsidră spartă…
Ce să fac?
Mă abandonez, ghemuită şi speriată, în jumătatea de nucă, peste care, acum, un pas uriaş umbreşte, ameninţând cu strivirea. Şi poate, aşteptând la fereastra îngerească, în cealaltă jumătate de nucă va rodi miezul Luminii. Doar Bunul Dumnezeu ştie cum. Doar Timpul încearcă.

Text: Gabriela Hrebenciuc

+ marţi 24 noiembrie a fot la Teantrul Naţional Timişoara o minunată piesă de teatru la care am luat parte cu sfuletul la gură, “Inimă de câine” de Mihail Bulgakov.

Memo: duminica, 22 martie  – duminica, 22 noiembrie

putini dintre cei apropiati mie stiu ca sunt fan cargo…. avand in vedere faptul ca de curand au avut un concert la care am participat cu lacrimi in ochi… nu imi ramane decat sa postez o melodie de+a lor pe blog…

Pentru mai multe detalii mă puteţi contacta pe mine postând un comment acestui articol cu adresa dumneavoastră de mail şi eu vă voi da mai multe detalii. Sau puteţi intra aici şi puteţi descoperii singuri.

nu sunt genul de om care îţi pierde timpul şi energia citind horoscoape şi întrebând astrele dacă să fac una sau alta şi nici nu prea cred gogoşile care ţi se vând prin ziare, însă ieri căutând chestii amuzante despre zodii pentru a sporii cantitatea de umor din sufletul meu am dat peste un site care cică avea un horoscop arab. M-am pus să mă caut pe mine şi am fost surprinsă să descopăr o descriere care mi se potriveşte. eu sunt născută pe 21 iunie, după unele horoscoape sunt gemeni după altele sunt rac… eu am concluzionat că nu sunt nimic şi aşa s-a dus buna impresie a astrelor la adresa mea şi a zodiei mele… ăsta arab m-a ghicit… să fie coincidenţă sau pură întâmplare nu ştiu… cert e că e amuzant ceea ce spune şi mă găsesc în totalitate în descriere… cine ştie poate totuşi aparţin vre-unei zodii…

Suliţa (16 iunie-22 iulie) – Călătoarea

Personalitate: ea aleargă, aleargă peste tot! Suliţa se mişcă fără încetare, trăieşte clipa şi nu se gândeşte decât la viitor. Într-un cuvânt, e o femeie ocupată, o femeie care se implică în multe proiecte. Are în ea multă dragoste de dăruit, pentru iubitul ei, pentru copii, dar şi pentru omenire, în general. Este foarte intuitivă, o excelentă ascultatoare şi nu îşi arată adevarata fire decât atunci când are deplină încredere.

Provocarea vieţii ei: această aventurieră care vrea să descopere lumea are nevoie de cuceriri, de proiecte, cu cât mai dificile, cu atât mai bine. Se va bate pentru ideile ei până la ultima suflare, se va implica total în luptele pe care le duce, fie ele umanitare sau politice. Are curajul de a-şi asuma opiniile şi este cu adevărat o femeie cu o inima de leu. Dacă ştie să-şi canalizeze energia şi setea de acţiune, atunci dorinţa de a schimba lumea nu rămâne doar un vis.

Visul secret: marele ei vis este o utopie – să construiască o lume mai dreaptă şi mai bună. Ea îţi asumă acest vis şi va munci toată viaţa pentru a-l împlini uneori în detrimentul vieţii sale personale şi a confortului său material.

dacă vă interesează în vre-un fel acest horoscop căutaţi aici

BERBEC (21.03-20.04)

Planeta dominantă : Marte, planeta încăpăţânării şi încăierărilor.
Animalul sacru: bărzăunul
Personalitate : Berbecul guvernează cu capul, drept pentru care Berbecii sunt experţi în a se arunca cu capul înainte, a face doar ce-i taie capul şi a da cu capul de pragul de sus. Sunt foarte siguri pe ei în tot ce fac, chiar şi când fac cele mai monumentale prostii. Plini de energie şi iniţiativă, sunt atât de grăbiţi şi de ocupaţi, încât nu au timp să gândească. Cu toate astea, în înţelepciunea lor nemărginită, ştiu întotdeauna ce e mai bine pentru ceilalţi. Nimeni n-are voie să-i contrazică, în timp ce ei îşi păstrează dreptul inalienabil de a contrazice pe toată lumea. Specialitatea lor este viteza, din care cauză au mereu fel de fel de vânătăi, arsuri sau tăieturi şi sunt clienţi fideli ai service-urilor şi asigurărilor auto.
Pe scurt orice berbec veritabil este:

• încăpăţânat
• nesăbuit
• extrem de grăbit
• arogant
• certăreţ

Cea mai mare afacere a vieţii lor este sexul, pe care-l practică numai din dragoste, chiar dacă dragostea respectivă nu durează decât o zi.
Meseria potrivită: director, pompier, instructor de sex, bungeejumper, spărgător de bănci.
Pizza magică: Diavolo.
Medicamentul norocos: energizantele

TAUR (21.04-21.05)

Planeta dominantă: Venus, planeta trăndăviei şi a lascivitătii.
Animalul sacru: vaca indiană
Personalitate: Taurul e recunoscut pentru stabilitate şi perseverenţă, de
fapt două modalităţi de exprimare a lipsei de imaginaţie. Universul lui se
mărgineşte la ce poate să vadă, să guste sau să pipăie. Noţiunile complexe îl tulbură profund, iar îndărătnicia lui n-are seamăn – dacă a apucat într-o direcţie, aşa o ţine. O schimbare de macaz ar implica un efort fizic şi intelectual prea mare pentru lenea lui. În ciuda obtuzităţii, dă însă dovadă de o aprigă viclenie atunci când îşi apără pielea sau vrea să obţină ceva. E maestru în a scoate castanele din foc cu mâna altuia.
Dincolo de falnica-i robusteţe, Taurul ascunde o abominabilă laşitate.
Meseria potrivită: contabil, lăutar, coafeză, manechin, porn-star, degustător de maioneză.
Pe scurt orice taur veritabil este:

• materialist
• încăpăţânat
• posesiv
• cam leneş
• mereu auto-caracterizat ca foarte, foarte “modest”

Pizza magică: Rusticana
Medicamentul norocos: întăritoarele de orice fel

GEMENI (22.05-21.06)

Planeta dominantă: Mercur, planeta trăncănelii şi nevricalelor.
Animalul sacru: papagalul
Personalitate: Gemenii sunt isteţi şi foarte adaptabili, cu alte cuvinte nişte oportunişti lipsiţi de scrupule. Stăpânesc perfect arta comunicării şi pot să te mintă în faţă fără să clipească. Sunt drăgălăşenia întruchipată când vor să obţină ceva şi de-a dreptul sadici când au chef să se joace cu nervii altora. Sprinteni şi îndemânatici, dispar când ţi-e lumea mai dragă şi pot face nevăzute diverse obiecte care li se par interesante. Îşi scot din minţi şefii şi consorţii, dar nici unii nu-i dau afară, din cauză că se pricep să le spună bancuri. În dragoste, sunt deschişi tuturor posibilităţilor şi ar fi primii care ar subscrie la legalizarea poligamiei. Cu toate astea, în clipele romantice au tendinţa de a-şi exprima pasiunea uitându-se pe pereţi.
Pe scurt orice geamăn veritabil este:

• superficial
• instabil
• oportunist
• agitat şi mincinos
• poate scoate uşor pe oricine din minţi

Meseria potrivită: agent de vânzări, scamator, chelner, escroc..
Pizza magică: Calzone.
Medicamentul norocos: gargara.

RAC (22.06-22.07)

Planeta dominantă: Luna, astrul toanelor şi născocirilor.
Animalul sacru: lipitoarea
Personalitate: Racul este un profitor nesătul, al cărui unic scop în viaţă
e să care în bârlog tot ce-i pică în mână. Este mai zgârcit şi mai apucător decât tot neamul hărciogilor la un loc. Se spune că ar fi diplomat, dar în realitate manipulează pe toată lumea ca să-şi rezolve interesele. Zâmbeşte graţios, înşiră verzi şi uscate şi joacă tot timpul teatru, fiind foarte popular printre cei gură-cască şi slabi de minte. Are mania de a coopta tot soiul de rataţi pe care îi psihanalizează sau îi îndoctrinează cu predici filozofice ori cuvântări patriotice. Îşi iubeşte casa, dar nu este lipit de ea. Ros de morbul vagabondajului, dispare periodic pentru diverse intervale de timp. Din nefericire, se întoarce mereu înapoi … În dragoste este adeptul romantismului siropos şi leşinat. Asta, la început, căci mai devreme sau mai târziu va scoate la bătaie un nimicitor arsenal de tocare măruntă a nervilor: toane, nazuri, îmbufnări, bombăneli, bănuieli, accese masochiste şi şantaje sentimentale.
Pe scurt orice rac veritabil este:

• depresiv şi panicard
• credul
• ironic
• zgârcit şi profitor
• extrem de gelos şi posesiv

Meseria potrivită: politician sau afacerist interlop (la alegere), poet, blogger, instalator, cămătar, pitic de grădină.
Pizza magică: Quattro formaggi.
Medicamentul norocos: alcoolul

LEU (23.07-22.08)

Planeta dominantă: Soarele, astrul egoismului şi îngâmfării.
Animalul sacru: pupăza
Personalitate: Leul este un lider înnăscut şi, ca toţi liderii, se înalţă strivindu-i pe cei cu mai mult bun-simţ decât el. Subordonaţii îi acordă respectul cuvenit, dar l-ar strânge de gât cu maximă plăcere.
Ambiţie! Ca nimeni altul. Consideră că a atins poziţia cuvenită doar atunci când nu mai are vreun loc alb pe cartea de vizită. Se iubeşte atât de mult pe sine încât îşi pupă oglinda de câte ori se crede singur. Este aşa de obsedat de onoruri că, dacă primeşte o cupă la campionatul de şotron, e în stare să umble cu ea atârnată la gât, să vadă lumea cât de grozav este. Atrage atenţia în orice adunare: fie este cel mai înzorzonat personaj, fie aruncă cu banii în toate părţile, fie poartă o armă. Pozează tot timpul, doarme pe stânga fiindcă profilul drept îl avantajează mai mult şi arată cu degetul mijlociu ca să-şi expună mai bine diamantul de multe carate. În dragoste, este la fel de înflăcărat ca un furnal şi la fel de discret o trompetă cu amplificator.
Pe scurt orice leu veritabil este:

• egocentric şi îngâmfat
• auto-caracterizat cu fermitate ca fiind un om fără niciun fel de defect
• lăudăros
• dominator
• narcisist
• convins că Pământul nu se poate învârti fără el

 
Meseria potrivită: împărat, şef de bloc, portar de hotel, dresor, hingher, şef simplu
Pizza magică: Quattro stagioni.
Medicamentul norocos: toxina botulinică.

FECIOARĂ (23.08-22.09)

Planeta dominantă: Mercur, planeta trăncănelii şi a isteriilor.
Animalul sacru: ciocănitoarea
Personalitate: Zodiacele critică spiritul critic al fecioarei, punând-o astfel într-o situaţie critică. Cum, pe deasupra, fecioara mai e şi metodica punctuală şi perfecţionistă, sfârşesc prin a-i scoate pe toţi din pepeni.
Obsedată de igienă, detalii şi clasificări, este capabilă să caute bacteriile cu lupa, să frece duşumelele periuţa sau să pună rufele în maşina de spălat nu doar pe culori, ci şi ordine crescătoare şi alfabetică. Miroase enervant de curat şi se leagă spiritual de cânii şi pisicile din cartier, câteodată îi şi adoptă. Fecioara este o fană a listelor, tabelelor şi regulamentelor pe unele subpuncte, care, în loc să-i simplifice, îi încâlcesc teribil existenţa.
Pe scurt orice fecioară veritabilă este:

• mereu ocupată cu o mie de nimicuri sau să-şi bage nasul unde nu-i fierbe oala
• tipicară
• ipohondră
• cicălitoare
• cărpănoasă
• maniacă
• absolut necesară, din păcate.

În dragoste, are căldura unei frapiere şi fantezia unui birocrat, ar spune gurile rele.
Meseria potrivită : analist politic, avocat, CTC-ist, agent de dezinsecţie, veterinar la ferme de ovine, sora medicală (sau frate).
Pizza magică: cu extra-mozzarella
Medicamentul norocos: toate, fără excepţie
BALANŢĂ (23.09-22.10)

Planeta dominantă: Venus, planeta trândăviei şi lascivităţii.
Animalul sacru: bibilica
Personalitate: Balanţa are certe înclinaţii intelectuale, utile în studiul aprofundat al programului tv, şi un înalt simţ artistic, reflectat în flerul cu care-şi asortează pantofii cu lenjeria. Plină de graţie şi eleganţă, umblă cu nasul pe sus, strâmbând suveran din el la orice încălcare a etichetei. Se zice că adoră confortul şi armonia, ceea ce în traducere liberă înseamnă că este leneşă şi n-are principii ferme.

Despre Balanţă se mai spune că este o bună colaboratoare şi sfătuitoare: în orice problemă, expune câteva zeci de soluţii, ca apoi să-l lase pe celălalt să decidă. Cât despre vestitul ei echilibru, cel mai în măsură să comenteze ar fi psihiatrul care o tratează. În lipsa lui, se acceptă şi mărturiile apropiaţilor, adânc îngrijoraţi de viteza cu care-şi schimbă părerile şi de costurile mărite ale dulciurilor pe care le înghite atunci când e deprimată. Cel mai de seamă lucru din viaţa ei este dragostea, subiect bogat în detalii picante, prea indecente ca să poată fi relatate.
Pe scurt orice balanţă veritabilă este:

• leneşă şi mincinoasă
• superficială
• încrezută
• instabilă
• zgârcită

Meseria potrivită: agent matrimonial, arbitru, escortă, gigolo, testator de
ham ace, rentier.
Pizza magică: Capricciosa.
Medicamentul norocos: gelul anticelulitic.

SCORPION (23.10-21.11)

Planeta dominantă: Pluto, planeta obsesiilor şi paranoiei.
Animalul sacru: vipera
Personalitate: Scorpionul are foarte mult magnetism personal: atrage cuiele ruginite, cutiile de conservă, dramele şi ghinioanele. Are emoţii intense, idei fixe şi puterea de a deochea. Este atât de încordat, încât dă impresia că suferă, iar încordarea lui face să se defecteze obiectele din jur. Chiar şi cei apropiaţi sunt profund afectaţi, de unde şi bafta pe care o are la moşteniri. Ştie ce vrea, dar caută să obţină totul pe căi ocolite. E genul care mai bine îşi otrăveşte duşmanul decât să-i dea un pumn în nas. Paranoic, vede peste tot pericole, intrigi şi conspiraţii. Asta nu-l împiedică să umble cu fitile şi să-i manipuleze pe ceilalţi. Îi
consideră prieteni doar pe cei de care se poate folosi, iar prietenii n-au încredere în el, fiindcă ştiu că n-are mamă, tată sau scrupule, şi
atacă subversiv, sub centură. În dragoste, este un narcisist, frustrat, gelos şi posesiv, care-şi scoate din minţi perechea cu bănuielile şi cu
gusturile lui anormale.
Pe scurt orice scorpion veritabil este:

• încăpăţânat
• indiscret
• gelos şi posesiv
• insensibil, crud şi răzbunător
• ipocrit

Meseria potrivită: detectiv, medic legist, pândar, scafandru, vânător de
fantome.
Pizza magică: Siciliana.
Medicamentul norocos: extractul de mătrăgună.

SĂGETĂTOR (22.11-21.12)

Planeta dominantă: Jupiter, planeta exceselor şi a glumelor proaste. Animalul sacru: grangurul
Personalitate: Săgetătorul este un inconştient optimist, a cărui
specialitate este datul cu bâta în baltă: scoate perle după perle cu un aer
de savant atotştiutor, face glume proaste şi râde tot timpul fără rost. Este un snob care-şi poartă hainele cu etichetele pe-afară. Promite marea cu sarea, dar când trebuie să-şi ţină promisiunile este lovit de amnezie. Adoră maşinile, pe care le conduce cu plăcere şi cu mare viteză, în cei mai falnici pomi de pe marginea drumului. Dacă nu le conduce el, face orice pentru a sta pe locul de lângă şofer. Fiindcă se crede cel mai bun în toate, se bagă în bucluc şi trece razant pe lângă dezastre. Scapă însă cu bine, căci beneficiază de clauza berzei chioare, care i-a fost acordată pentru a nu rămâne horoscopul cu doar 11 zodii. Când se îndrăgosteşte, iubeşte cu foc, din toată inima. Problema e că, având o inimă foarte mare, alesul sau aleasa se poate trezi într-un ventricul teribil de aglomerat.
Pe scurt orice săgetător veritabil este:

• mincinos profesionist
• leneş
• beţiv
• snob
• glumeţ până la capăt, chiar şi atunci când dă maşina peste el
• inconştient

Meseria potrivită: parlamentar, stomatolog, sociolog, pocherist, paraşutist, turist.
Pizza magică: Hawaiana.
Medicamentul norocos: laxativele

CAPRICORN (22.12-20.01)

Planeta dominantă: Saturn, planeta parvenirii şi anchilozării.
Animalul sacru: catârul
Personalitate: Capricornul e un parvenit planificat, care se chinuie să ajungă în moţul ierarhiei şi-şi urmăreşte interesele cu îndârjire de buldog. Perseverenţa cu care merge pe drumul stabilit arată că de fapt nu are alternative sau alte bucurii în viaţă. Încăpăţânarea lui este monumentală – mai mare ca a Berbecului şi a Taurului, care sunt, totuşi, nişte vietăţi relativ normale. Şi la capitolul rezistenţă stă bine – în cazul unui cataclism planetar s-ar număra printre puţinii supravieţuitori, alături de şobolani şi insecte. Grozav de suspicios şi sigur că nimeni nu e mai competent ca el, n-are somn dacă nu controlează totul. Deţine un stoc impresionant de temeri şi complexe pe care, fiind foarte orgolios, face eforturi să şi le mascheze. De aici, o permanentă încordare, care-i dă aerul cuiva care a înghiţit o coadă de cazma … fiind din cale-afară de
plictisitor, îşi găseşte greu o pereche care să-l suporte. Singurul care îl tolerează este alt Capricorn.
Pe scurt orice capricorn veritabil este:

• orgolios
• foarte încăpăţânat
• infantil şi credul
• răutăcios
• mincinos
• bolnav închipuit

Meseria potrivită: în asigurări, IT, liftier, călugăr, paznic.
Pizza magică: Margherita
Medicament norocos: antidepresivele.

 VĂRSĂTOR (21.01-19.02)

Planeta dominantă: Uranus, planeta convulsiilor şi ciudăţeniilor
Animalul sacru: ornitorincul
Personalitate: Vărsătorii sunt cele mai ciudate fiinţe de pe Terra, ceea ce  explică frecvenţa mărită cu care sunt răpiţi de marţieni. Nu se ştie totuşi dacă aceştia îi selectează doar pentru a le studia anomaliile sau fiindcă îi consideră o specie înrudită. Oricum, este ceva în neregulă cu ei, deoarece au idei stranii, reacţii imprevizibile şi fac totul pe dos faţă de restul omenirii. Se spune că sunt deschişi la nou, le place să experimenteze şi au o fire independentă. Asta înseamnă că dau banii pe prostii de care n-a mai auzit nimeni, adera la cele mai fistichii diete sau curente religioase şi îi doare în cot de părerea celorlalţi. În plus, sunt deosebit de agitaţi, ceea ce nu este bine, căci excesul de energie le permite să-şi pună în practică proiectele utopice şi iniţiativele anarhiste.
Prietenii îi suportă maximum două ore, iar rudele lor migrează în alte cartiere. Cât despre dragoste, Vărsătorilor nu le este prea clar ce înseamnă … !
Pe scurt orice vărsător veritabil este:

• pasionat de alcool, mereu
• tipicar
• imprevizibil
• cel mai mare risipitor
• utopic
• ipohondru

Meseria potrivită: futurolog, revoluţionar, basist, sudor, vânzător de gogoşi.
Pizza magică: Napoletana.
Medicamentul norocos: sedativele.

PEŞTI (20.02-20.03)

Planeta dominantă: Neptun, planeta confuziei şi dependenţelor.
Animalul sacru: balena
Personalitate: Peştii sunt nişte vieţuitoare blânde şi buimace, care cred tot ce le îndrugă primul venit. În capul lor este un talmeş-balmeş de impresii şi intuiţii, ce face imposibilă o activitate neuronală decentă, fiind incapabili să emită vreun argument logic, au devenit la rândul lor experţi în abureală şi îmbrobodire. Se spune că sunt creativi şi talentaţi, ceea ce înseamnă că producţiile lor îi turmentează atât de tare pe ceilalţi, încât le anihilează puterea de discernământ.. Foarte sociabili din fire, se înţeleg de minune cu animalele, handicapaţii, delincvenţii şi spiriduşii de casă. Misterele şi superstiţiile exercită asupra lor o mare fascinaţie: admiră grozav iscusinţa cu care îşi apără intimitatea monstrul din Loch Ness, iar când nu le place vremea de-afară îşi îmbracă plini de încredere hainele pe dos. Dar marca lor distinctivă este enorma capacitate de a iubi. Peştii se îndrăgostesc total şi iremediabil de cine nu trebuie, când nu trebuie sau… de câte persoane nu trebuie!
Pe scurt orice peşte veritabil este:

• certăreţ şi agasant
• mitoman şi trişor
• speculant
• aerian
• superstiţios

Meseria potrivită: veterinar, fotograf. curăţitor de piscine, hipiot,
medium, traficant, maistru în gaz metan.
Pizza magică: Tonno.
Medicamentul norocos: Untura de peşte.