Despre Ana

SUNT.

Sunt cea care nu vede pădurea din cauza copacilor şi care totuşi ,dacă o vede, nu observă nici măcar un copac acolo. Sunt  poate doar o privire. 

 

Normală!?

Posibil… Depinde ce înţelegeţi prin normală…

 

Fericită!?

Mai tot timpul…. (proces de autosugestie, ce să faci!)

 

Tristă!?

uneori, ca tot omul… dacă nu am avea momente triste atunci nu am şti să apreciem importanţa momentelor fericite…

 

Supărată!?

Nu mai mult de 5 minute… şi aproape întodeauna e o supărare superficială…

 

Îndrăgostită!?

Clar…. de viaţă, de frumos, de linişte, de zbor, de fotografie, de poezie, de muzica frumoasă, de picturi, de dans, de natură, de stele,de creioane colorate, de arhitectură, de tot ce mă face să fiu fericită… din când în când de un băiat… dar astea sunt…. detalii….

 

Romantică!?

Întotdeauna… e starea mea generală de spirit…

 

Albastră!?

Clar… deşi eu mă văd întodeauna violet….

 

Ce mă enervează!?

oamenii superficiali… oamenii falşi… oamenii care nu ştiu ce vor… oamenii care renunţă înainte de a încerca… şi oamenii care te lasă cu ochii în soare până orbeşti… dar cel mai mult mă enervează oamenii care se ascund după degete…

…în două cuvinte…. SUNT pur şi simplu EU… ANA… cu părţi bune şi rele… ca tot omul…

 

 

P.S:  „Dacă iubeşti trandafirii, trebuie să te obişnuieşti cu spinii lor..”