


Cu cat mai lungi, cu atat mai bine pentru amandoi. Si pentru mine, si pentru Mos… Anul acesta mi-am cumparat cizme sic, asa cum sunt la moda, elegante si frumoase foc, dintr-o piele de calitate. Cizmele mele aproape ca depasesc genunchii…
Le-am sters de noroiul pe care l-am carat cu mine in timpul zilei, de oboseala care s-a depus pe ele dupa zile de munca. Le pun frumos la odihnit si odihneasca-se in pace pana a doua zi dimineata…. Dar fara ele nu stiu ce m-as face… In picioarele goale mi-ar fi frica, frig si urat sa pasesc in viata.
Ar fi si mai multa singuratate caci nu as mai avea cu mine cel mai rabdator si intelegator dintre partenerii de viata. Il calci in picioare, il tarasti prin noroi, il tragi dupa tine in asfaltul fierbinte, te joci fericit cu el intr-un pat de frunze, il lasi sa curga apa de ploaie peste el. Si tot acolo il gasesti… Pregatit sa inceapa o noua zi cu tine, sa se bucure de soare, sa infrunte frigul, sa puna hotarare si entuziasm in jocurile si trantele tale de-a viata.
Cand eram mai mica nu ceream prea multe. Sau ceream multe… multe fructe, banane, portocale, covrigei calduti, ciocolatele haioase sau de care or fi numai cu cacao sa fie, hainute, jucarioare. Dar imi ajungeau lucrusoarele cele multe si materiale care umpleau asa frumos pielea cea de vinilin. Intotdeauna darurile le punea altcineva in locul meu.
De regula daca nu era un mos burtos, cu chelie si barba lunga, atunci era tatal meu… Pretul pe care eu trebuie sa mi-l asum pentru el era infim: sa fiu cuminte, sa-mi umplu carnetul de note mari, sa-mi lustruiesc ghetutele, sa-mi fac somnul de dupa-amiaza, sa nu trag cu ochiul la mosul care se coboara pe horn sau sa nu pun lemne pe foc atunci cand mosul isi face coborarea. Era greu? Nu, dar mi se parea afurisit de imposibil, putin cam mult pentru un copil care se grabea sa devina mare.
Am crescut ceva ani, ceva mai mult decat as vrea. In fiecare seara si in mod special de Mos Nicolae ma uit cu infrigurare sa vad daca mai sunt acolo, daca maine pot sa le iau de unde le-am lasat, daca pot sa-mi continui viata de unde o stiu eu…. Ele, ghetele mele frumoase care imi insotesc umbletul prin lume, prin bine si prin rau. Acum sunt singurul meu Mos.
Tiptil si cu inima agata de o raza de speranta imi aleg de una singura darurile. Trebuie sa ma cobor in fiecare noapte din pat si din vise si pana dimineata sa indop in cizme entuziasm, “azi o sa fie”, “azi o sa fiu fericita”, “azi o sa pot”, “azi nu sunt obosita”, “azi nu-mi este greu”, “azi sunt din nou copil”, “azi pot sa stau acasa”, azi nu o sa ratacesc fara de ghetele mele”.
Si pornesc apasat spre birou, tragand dupa mine ghetele, experienta, nadejdile, purtand in suflet iubirea sau speranta ei, calcand mai apasat sau de-a dreptul cas inspre visurile mele. Si asta fara sa hoinaresc aiurea, fara sa ma pierd de mine, fara sa ma ratacesc de cei dragi, fara sa ma vada altii cum bajbai si ma impiedic de propriile ghete sau de ale lor, fara sa ma abat pe carari gresite mai multe de cateva ceasuri, ore, zile, mai mult decat imi e permis. Mos Nicolae, niciodata nu m-ai dezamagit… Ai venit si anul acesta. Ai fost iarasi aici. Sunt sanatoasa, vesela si fericita. Am si mai vreau. Cred si sper. Imi este bine. Sunt puternica si astazi…
text: kudika.ro
… ca si anul trecut, cam pe vremea asta in 12.12 undeva dupa Mos Nicolae ma pun sa scriu scrisorica pentru Mos Carciun… citind-o pe cea de anul trecut realizez ca nu imi mai doresc aceleasi lucruri si realizez ca nici nu sunt atat de multe ca si anul trecut…nu pot sa nu cer putintica zapada, o gramada mare de liniste si pace sufleteasca, un sac plin de fericire autentica, niste firmituri de sclipire, trei pungulite cu bomboane cu martipan, doua samptamani frumoase de sarbatori fara proiect pentru faculta, cat mai multe seri de colide cu ciocolata calda si o paturica moale si calduroasa, un miracol, un pic de magie… si o excursie la Polul Nord in tinutul lui Mos Craciun… + o bucatica de spirit de copil in sufeltul fiecaruia… si nu in ultimul rand intr-un colt de sac pe “galusca” al meu simpatic…
si cam atat…
Craciunul e o ocazie unica in an de a fi alaturi de cei dragi noua si de a petrece alaturi de ei momente care sa ne ajute in anul ce vine sa trecem peste momente grele.
Craciunul e o ocazie pentru noi pentru a ne simti bine cu noi insine si cu ceilalti. Craciunul e extraordinar … spiritul sau poate schimba atat de mult o persoana in bine ..
Craciunul trebuie sa fie un moment fericit pentru toti … noi va propunem sa ne asiguram ca acesti copii si batrani nu simt lipsa iubirii si a lui Mosu macar in aceasta perioada a anului.
Campania OneByOneChristmas
Cumpara produse din cele propuse de noi si intregul adaos comercial
se va transforma in cadouri pentru copiii orfani si pentru batrani.De ce ai face asta?
Pentru ca oricum iti cumperi aceste produse din Real, Metro etc.
Diferenta aici e ca acel adaos comercial pe care oricum il dati nu se duce
in buzunarul angrosistilor si detailistilor ci in fondul pentru cadouri pentru orfani si batrani.Deci pentru simplul fapt ca iti schimbi locul de unde iti faci cumparaturile faci fericiti niste copii si batranei simpatici care sunt privati de anumite lucruri. Alte avantaje te invitam sa le descoperi singur.
Poate ca nu trebuie sa umbli prin aglomeratia din magazine pentru a cumpara produsele dorite si ca prin produsul cumparat vei aduce zambetul pe fata unui copil sau al unui batranel simpatic!
Multumim mult din partea copiilor, batranilor si a noastra ca ai citit pana aici!Ce spui daca facem un mic calcul al contributiei tale chiar si minima?
Mailul acesta va ajunge la cel putin 3000 de persoane. Daca numai 10% din persoane doresc sa comande numai cate un deodorant roll-on de la BODY&SERIES care oricum o sa te tina foarte mult si pentru asta costa numai 32 RON, 7 RON de la fiecare deodorant se va duce in contul copiilor. Asta ajunge undeva la 300*7 = 2100 RON. Asta ar face oare 40 de copii si batrani fericiti? Noi spunem ca da. Speram la mai mult chiar. Tu ce spui?Deci contributia ta oricat de mica conteaza.
![]()
Ce iti oferim ?
Posibilitatea de a-ti face cumparaturile de craciun (cadouri in principal) direct de pe internet de la un producator international foarte bine cotat care iti ofera:
- produse de calitate la un pret rentabil … De ce? Pentru ca sunt
- produse foarte concentrate
- produse biodegradabilePoti sa-ti comanzi tot ce iti doresti insa noi iti putem propune niste pachete standard care consideram ca sunt potrivite acestei ocazii.
Daca in vreun motiv anume iti displace faptul ca iti aratam aceste pachete, ne cerem scuze si poti sari peste unrmatoarele doua paragrafe.
Vrem sa te ajutam cu acestea.Un pachet standard pentru barbati ce contine :
- Spuma de ras HYMM
- Aparat de ras HYMM
- Gel de dus BODY&SERIES
La pretul de 110 leiUn pachet standard pentru femei ce contine :
- Mini sistem hidratant ARTISTRY Essentials (Demachiant + Tonic + Crema/Lotiune Hidratanta)
- Gel fixativ SATINIQUE
- Gel de dus BODY&SERIES
La pretul de 110 leiUn pachet promotional pt ingrijire dentara
- Apa de gura concentrata GLISTER
- Spray de gura GLISTER pt improspatarea respiratiei
- Ata dentara GLISTER
La pretul de 65 leiDaca cumva preturile nu ti se par accesibile iti reamintim ca produsele au un bun balans pret-calitate-concentratie, dar daca nici asta
nu te multumeste iti multumim ca ai citit pana aici. E foarte frumos din partea ta ca nu ai considerat-o spam. Multumim mult pentru asta!Pentru a afla detalii despre produse poti intra aici http://www.amway.ro/, apesi pe butonul “Vizitati paginile pentru oaspetii intreprinzatorilor Amway”, apoi pe urmatoarea
pagina, in dreapta, la nume scrii numele tau complet si la identificator “popescucosmin” (fara ghilimele). Poti intra apoi pe magazin pe ce produs vrei.
Daca cauti ceva anume poti folosi butonul de “Cautare” unde in casuta scrii un cuvant cheie (exemplu: parfum, pasta de dinti, sapun etc.) sau marca produselor. Marcile importante o sa ti le scriem imediat. Dupa ti le pui in cos, poti apasa pe icoana cosului din dreapta-sus si dupa ce iti confirmi comanda apesi pe “Trimite”. Completezi apoi un formular sa stim cine a trimis si cum sa luam legatura cu acea persoana. Apoi te-as ruga sa ne scrii un mail de confirmare la unul dintre voluntarii care ne ocupam de a strange comenzile (o sa vezi mailurile mai jos).
Comanda ajunge in 3-4 zile de dupa ce o initiam. Daca poti sa te decizi pana pe luni ar fi super ok sa apucam sa distribuim produsele.Printre alte marci ce te-ar putea interesa (poti scrie numele marcii in casuta de “Cautare”:
- GLISTER, PETER ISLAND – ingrijire dentara
- SATINIQUE, PROTIQUE – ingrijirea parului
- BODY SERIES – ingrijire corporala
- TOLSOM, QUIXOTIC, ANTICIPATE, ANCESTRY, WISTFUL, SUN DAPPLES, OPPORTUNE – parfumuri, ape de parfum, ape de toaleta
- NUTRILITE (suplimente alimentare)
- ARTISTRY (cosmetice si machiaj)
- EDDIE FUNKHOUSER NewYork (machiaj profesionist)- TOLSOM, HYMM – ingrijire ten si barbierit barbati
- LOC, SA8, DISH DROPS (pentru curatare generala, haine, respectiv vase)
Chiar daca te hotarasti sa nu contribui iti multumim ca ai avut bunavointa de a citi pana aici si iti dorim numai bine!
Este frumos din partea ta!
![]()
Poate totusi vrei sa te implici ca si voluntar in proiect sau sa fii craciunitza sau craciunel
cand impartim cadourile si stam cu copilasii pe genunchi
si sa alinam singuratatea batraneilor.
Numai bine in tot sa ai iti dorim si sarbatori fericite alaturi de cei dragi!
Fii parte din cei care le asigura si acestor copii si batranei un craciun la fel de fericit!
Multumim inca o data !Datele noastre de contact:
Cosmin POPESCU , cosmin.popescu.13@gmail.com, angajat Alcatel-Lucent, student la Automatica si Calculatoare (Univ. Politehnica Tim.) Andreea COVACI , andreea0388@gmail.com , student la Informatica (Universitatea de Vest Timisoara)
Carmen TIGAN , carmen.tigan@gmail.com , student la Stiinte Economice (Universitatea de Vest Timisoara)
+ marţi 24 noiembrie a fot la Teantrul Naţional Timişoara o minunată piesă de teatru la care am luat parte cu sfuletul la gură, “Inimă de câine” de Mihail Bulgakov.
| Inimă de câine după Mihail Bulgakov |
||||||||||||||||||||||||||||||||
|
||||||||||||||||||||||||||||||||
| Distribuţia: | ||||||||||||||||||||||||||||||||
|

this is not a love story … it is a story about love
am ramas uimita sa descopar cat de bine ma regasesc in personajul masculin din acest film, care la fel ca mine , crede cu hotarare in destin si in faptul ca exista sufletul pereche pentru ca la final sa descopere ca asa ceva nu exista si ca totul sta sub semnul cnoincidentei si a liberului albitru… insa in ciuda acestei realizari el continua sa fie un indragostit incurabil, similar cu subsemnata
excluzand faptul ca personajul este arhitect , si eu sunt studenta la arhitectura si ca la un moment dat in film cartea care il aduce pe liniea de plutire este chiar aceeasi pe care am cumparat-o eu samptamana trecuta, Alain de Botton, Arhitectura Fericirii… mai departe va las pe voi sa intelegeti daca la adresa mea este vorba de o pura coincidenta sau filmul era menit sa il vizionez pentru a intelege ceea ce caut sa inteleg de mai bine de 3 saptamani… ca o conluzie am inteles
va recomand acest film cu caldura, tocmai pentru ca nu este o poveste de dragoste ci este o poveste despre dragoste, despre oameni diferiti cu pareri diferite legate de acest sentiment…si…. life… o poveste de viata…
Vizionare placuta!!!1
…ne e teamă că dacă suntem noi înşine oamenii nu o să ne placă şi atunci încercăm să fim altceva decât suntem. dar ne dăm seama că nici asta nu îi multumeşte pe toţi şi atunci începem să ne simţim prost şi amărâţi pentru că nu îi putem mulţumii şi atunci înercăm altceva şi altceva şi mereu altceva când defapt tot ceea ce trebuia să facem era să fim noi înşine. Asta ne-ar fi adus o mulţumire de sine enormă şi am fi fost fericiţi pentru că astfel atrăgeam doar oameni autentici care chiar ne plac aşa cum suntem fără să dorească să schimbe ceva. Toţi îţi spun, nu fi aşa, nu fi altfel, ai greşit acolo pentru ca te-ai comportat aşa, nu te deschide, nu te închide, nu fi egoist, fi altruist… toată lumea îţi dă o gramada de sfaturi plecând de la experienţa personală. Dar fiecare om e diferit, e pus în situaţii diferite , se confruntă cu probleme diferite şi reacţionează diferit. Nimeni, absolut nimeni, nu te încurajeaza să fii tu însuţi, să faci aşa cum simţi pentru că doar aşa poţi fi sigur că ai făcut tot ceea ce ţi-a stat în putere să faci. Nimeni tu te încurajează spunându-ţi că e cel mai bine sa fii tu însuţi ţie.
De aceea eu azi spun… fiţi voi înşivă, aşa cum sunteţi în adâncul vostru… şi veţi avea numai de câştigat. Iar cine nu vă place aşa cum sunteţi voi cu adevărat, nu merită osteneala.
… fii ca atunci când ai fost mic, fără să cunoşti toate măştile şi coperţile astea pe care ţi le-ai pus pe tine. Fi la fel de inocent ca şi atunci când te jucai cu maşinutele.
vineri in timpul unei schiţei care a durat 12 ore.. in atelierul de la facultate, deşi afară era foarte frig, pe teu, mi-a aterizat o buburuză galbenă cu pete negre… nu ştiu ce să însemne… poate înseamnă ceva, sau poate nu înseamnă nimic… cert e că m-a făcut să mă simt foarte bine… Mulţumesc!!.
O zi minunată!!
P.S. nu mai vreau să “salvez” pe nimeni, de data asta vreau să fiu eu cea care este “salvată”

discuţie neomogenă semiplouată sub o umbrelă în parcul rozelor:
D: uite sunt galbeni, au îngălbenit, nu îmi vine să cred că deja e toamnă…
A: da şi o dată cu ea a venit şi…
D:(privind spre mine cu ochii mari pe jumătate înlăcrimaţi) îţi mulţumesc că exişti!!!!
A: … şi eu îţi mulţumesc că ai sufletul sensibil … nu mă simt singură…
D:(îmi zâmbeşte copilăresc) îţi mai aminteşti de Maria?
A: Fetiţa cu căţeluşul alb?! Da!
D: dar nu avea căţeluş, avea iepuraş.
A: serios!!!
D: e şapte fără 20. o să întârziem. Iarăşi o să mi se facă pielea de găină la toate sunetele alea
A: Şi mie!!!
D: Nu îmi vine să cred că ne plouă şi avem doar o umbrelă şi mergem la filarmonică pe vremea asta. Îmi plac frunzele de pe jos îmi vine să mă arunc în ele şi să dorm… iubesc copacii… ţi-am spus asta, nu!?
A: Da! mi-ai spus!
D: şi te mai iubesc şi pe tine!
A: şi eu… pentru că dacă nu ai fi aş “muri” puţin câte puţin în fiecare zi… abia aştept să îmi răsară laleaua neagră…
D îmi zâmbeşte ca să înţeleg numai eu, mă cuprinde de braţ mai tare şi sub umbrela albastră , înaintăm spre o lume de vis. ne cuprind fiori, ni se face pielea de găină şi pentru o oră jumate îmi redescopăr sensul iubirii mele, mă reîndrăgostesc de muzica clasică şi de pian şi îmi promit mie că o să mă apuc de fotografiat oameni mici. îmi dau lacrimi fără să vreau pe melodii de Strauss, şi Dvorjak şi mă reîntregesc cu mine.
Îmi lipseşti cu fiecare picătura de ploaie care se prelinge din marginile umbrelei albastre, te vreau ca pe fiecare foşnet de suflet pur şi imaculat, mi te imaginez singur şi trist între patru pereţi întunecaţi căutându-mă…
era să mă calce maşina pe stradă, ieri pe trecerea de pietoni. mă îndepărtez de lumea mea interioară pe sunetele unui radio de taxi la ora 3 noaptea încă mai cred în suflete pereche şi în faptul că eşti jumătatea care mă completează…. şi radioul zumzăie mai departe, iar eu continui să fotografiez oameni mici, să scriu poezii, să construiesc case, şi să te iubesc… contiunui să suspin în linişte, să îmi cultiv naivitatea şi inocenţa, să îmi îndeplinesc visele, unul câte unul şi să călătoresc departe… însă oricât de departe aş merge, oricâte lumi aş traversa nu reuşesc să te scot din mine… şi acum înţeleg de ce… :
tu mi-ai alergat prin vene, mi-ai suflat cu dor pe gene, tu mi-ai upgradat sărultul, mi-ai iubit necunoscutul, am fost zmeul tău mereu, să mă ţii în vânt nu-i greu, n-ai ştiut să tragi de sfori, am căzut de mii de ori… trebuie să zbor
mă reculeg… radioul continuă să zumzăie… ceasul digital arată ora 03:03… mă îndrept spre casă… tastez repede şi aproape pierdut de mine un mesaj pe telefon… ţi-l trimit… apoi mă afund şi mai tare în buretele moale de pe scaun şi ascult nişte versuri vechi… de pe vremea când oamenii încă mai ştiau să iubească…
Când voi veni, înseamnă că m-ai chemat
Când te voi auzi, înseamnă că m-ai strigat,
Când voi fi, înseamnă că m-ai dorit,
Când te voi găsi,înseamnă că m-ai căutat.
Caută-mă tu …
Somn uşor!
PS te iubesc în linişte… în şoaptă… fără zgomot…
Cine-ti saruta genele-n zori ?
Si cine-i acolo cand ingerii dorm ?
Toate zanele bune sa te ocroteasca,
Toate florile cerului sa te-nfloreasca…
Inima mea e usoara,
Inima mea parca zboara,
Inima mea nu e-ntreaga daca nu esti tu !
Zambetul tau e tot ce-mi doresc
Si sufletul meu ti-l daruiesc !
Toate razele soarelui sa te cunoasca,
Toate apele cerului sa te-nveleasca…
Inima mea e usoara,
Inima mea parca zboara,
Inima mea nu e-ntreaga daca nu esti tu !
Intr-o zi am sa te duc printre nori
La margine de zori…
Intr-o zi pamantu-al tau va fi
Doar daca vei dori…
Intr-o zi si stelele-or dori
Sa te sarute mii,
Si iubirea toat-a ta va fi !
Cine-ti saruta genele-n somn ?
Si cine-i acolo cand ingerii dorm ?
parcă în ultima vreme mi-am pierdut inspiraţia sau cheful de a posta câte ceva pe blog…
luni începe faculta… asta e…. nu mă întristează nici nu mă prea bucură sincer pentru că eu luni oricum am zi liberă aşa că not such a big deal…
în rest sunt bine… tocmai ce m-am întors dintr-o călătorie de aproape o săptămână fără vreo câteva ore… un mini circuit… Timişoara-Arad-Deva-Sibiu-Transfăgărăşan-Curtea de Argeş- Bran- Râşnov- Predeal- Buşteni-Sinaia-Braşov-Sighişoara-Sibiu-Râmnicu Vâlcea- Tg.Jiu-Vulcan-Straja-Petroşani-Sarmisegetusa-Haţeg-Caransebes-Lugoj-Timişoara…
sincer mi-a plăcut foarte mult la Sibiu şi la Braşov ca şi oraşe iar ca şi locuri de natură toate popasurile au avut ceva frumos de dezvăluit cu toate ca Straja m-a cam dezamăgit nu atât ca şi peisaj ci ca şi staţiune în sine… am făcut în jur de 2.5 GB de imagini dintre care 90% sunt cu şi despre arhitectura pe care am întălnit-o în excursia mea…
domnul D. m-a plimbat peste tot şi asta pentru că lui îi place să se plimbe iar mie îmi place să vizitez aşa că ne-am sincornizat frumos şi am împăcat şi capra şi varza. Am dormit pe unde am apucat, am mâncat unde am prins loc şi am vizitat aproape tot ceea ce s-a putut vizita, în limita bugetului disponibil.
m-am reîndrăgostit de Brâncuşi, iubesc Sibiul şi Braşovul şi nu îmi doresc decât să mă mut acolo şi apoi mi-au plăcut oamenii cu care ne-am întâlnit. Ba mai mult am putut vedea diferenţele de cultură şi societate dintr-o zonă în comparaţie cu alta şi astfel am putut explica gradul de inteligenţă, lipsa dorinţei de culturalizare şi educaţie precum şi existenţa dorinţei de parvenire sau de a demostra că eşti altceva decât pari chiar dacă tu nu ai fondul necesar pentru a face aşa ceva. Am văzut cum arată un nucleu format în urma unui intens proces de colonizare şi amestecare de culturi de înalte cunoştiinţe şi cum arată un nucleu proaspăt format din indivizi a căror cultură este mai puţin decât prezentă…. dar nu e vina nici unora nici altora ci pur şi simplu fiecare din aceşti oameni s-a găsit la un moment dat într-un loc, nu e nici noroc nici ghinion pur şi simplu aşa a fost să fie…. vina unora faţă de ceilalţi este că s-au limitat la ceea ce au avut şi în loc să asimileze ceea ce era bun din alte culturi au luat tocmai ceea ce era ieftin şi fără valoare şi asta pentru că nimeni nu i-a învăţat ceea ce este valoros sau ce merita cu adevărat să fie apreciat…
în general ne plângem că ţara noastră este cum este. Însă în excursia mea am întâlnit locuri şi oameni care fac parte din ţara noastra şi care deşi ştiu cum este ea fac ceva pentru ca aceasta să fie diferită. mai bună. pentru ei şi pentru ceilalţi. oameni care fac diferenţa. din păcate însă aceşti oameni tot au străbunici saşi şi deci au în sânge această determinare de a schimba ceva. sunt locuri şi oameni care merită să fie luaţi ca exemplu şi model. m-am bucurat nespus să descopăr aşa ceva. Să descopăr un oraş întreg pe care îl intereseaza de oraşul lui care chiar are reguli de restaurare şi reconstruire a vechilor clădiri istorice ale acestui. Cel mai mult însă mi-a plăcut în sibiu Atrium Cafe unde în fiecare seară până la ora 12 se ţine concert de pian, iar cel care ţine acest concert este chiar patronul. Am rămas uimită să aud aşa ceva. Oameni care nu se gândesc doar la cantitatea banilor pe care îi pun în buzunar ci şi la calitatea serviciilor pe care ţi le oferă. şi aş mai putea continua dar nu are rost. Trebuie să mergeţi şi să vă convingeţi singuri de adevărul vorbelor mele.
Noapte buna!
ei bine nu este azi ziua cea fericita ci a fost …. pe 17 septembrie dar cum aseara m-am intors de pe unde am fost plecata se accepta…. acum UN AN pe 17 septembrie… am scris primul meu articol de pe wordpress… ce repede trece timpul… defapt e ziua de nastere a blogului meu…. asa ca LA MULTI ANI!!! si LA MULTE ARTICOLE!!!! ammaria.wordpress.com
a.k.a. Blue Mandala…


citeam intr-o carte despre minunatia si semnificatia gestului de a calatorii prin lume, printr-o tara sau chiar in propriul oras…. stiu ca acolo foloseau expresia …. ‘travel in order not to arive”, mi-a placut foarte mult expresie avand in vedere ca imi place ideea de a fi liber si de a zbura… deseori asociez zborul cu libertatea si nedependenta de nimic si in sensul asta imi place filmul francez ……. “Le Fabouleaux Destin D’Amelie Poulaine”…. are izul ala de nebunie care iti confera libertate…. nu stiu ce aberatii si de ce aberatii am ales sa scriu azi dar cam asa imi simt varful degetelor ca ma mananca de dor de scris pe blog….
uneori imi vine sa renunt si sa o i-au de la capat… metaforic vorbind…. cred ca totusi as lua cu mine doua lucruri, sau mai degraba doi oameni… care sa ma sprijine sa o iau de la capat…..
stau pe un patut acum intr-o camera de camin undeva la parter cu parculetul care se vede pe fereastra intre deschisa…. masinile se aud in fundal si sunt fericita in locul asta…. nu imi apartine, si pe aici doar calatoresc, sunt in trecere, cine stie cat o sa mai stau aici, sau de cate ori voi mai veni… nimic de aici nu imi apartine, nici macar tastatura sau ecranul acesta LG care imi arata ce va scriu,….. ale mele sunt doar visele, mi-am asternut visele la picioarele tale, paseste usor caci pasesti pe visele mele…
sunt o visatoare incurabila, nu imi plac oamenii care nu stiu sa viseze si carora le e frica sa imagineze lumi minunate…. poate ca iarasi voi pleca …. cine stie…. dar daca nu voi pleca in realitate voi pleca in visele mele…….
P.S. as vrea sa plec si in Olanda la bienala dar nu mai am bani…. asta e …. alta data….
What’s you’re sign? – I’m a GEMINI…
Cause everyone has a sign, Whether supernatural or divine…. Cause in this great universe we’re the stars on Earth
Nullum magnum ingenium sine mixtura dementiae fuit. — Seneca

Chorus:
Life, oh life, oh life, oh life,
doo, doot doot dooo.
Life, oh life, oh life, oh life,
doo, doot dooo
I’m afraid of the dark,
’specially when I’m in a park
And there’s no-one else around,
Ooh, I get the shivers
I don’t want to see a ghost,
It’s a sight that I fear most
I’d rather have a piece of toast
And watch the evening news
(Repeat Chorus)
I’m a superstitious girl,
I’m the worst in the world
Never walk under ladders,
I keep a rabbit’s tail
I’ll take you up on a dare,
Anytime, anywhere
Name the place, I’ll be there,
Bungee jumping, I don’t care!
(Repeat Chorus)
life, doo, doot dooo
doo, doot dooo
So after all is said and done
I know I’m not the only one
Life indeed can be fun, if you really want to
Sometimes living out your dreams,
Ain’t as easy as it seems
You wanna fly around the world,
In a beautiful balloon
(Repeat Chorus)

… afară e vânt ferestrele sunt tăiate din aceeaşi bucată… ştiu că nu se poate să fii mai fericit decât acum. Ştiu asta pentru că simt asta. Simt că aceasta este fericirea completă pe care acum trebuie să o trăiesc secundă cu secundă, clipă cu clipă, să o las să îmi inunde fiinţa până la ultima picătură. Nu există fericire mai completă ca asta. Am primit tot ceea ce mi-am dorit vreodată şi acum pot să mor…ar spune un mare autor… nu mai vreau nimic… am atins cele mai înalte vârfuri cu sufletul şi ştiu că nu există mai înalt de atât, nu există mai perfect de atât, nu există mai complet decât atât… e frumos sus aici… e linişte, e pace, e calm… şi odată ajuns aici ştii foarte bine că restul nu mai contează, restul sunt doar detalii minuscule şi mărunte care nu se vor ridica niciodată la înălţimea acestui sentiment…
… e prea frumos , e prea frumos la tine în suflet, e târziu, e prea târziu la mine-n gând, împărtăşim aceeaşi taină dar nu se ştie până când… şi nici nu contează…
… what dreams may come… pentru că la sfârşit tot ce ne rămâne este visul…

Şi dacă pentru unele momente nu există explicaţii, şi dacă pentru anumite trăiri nu există răspuns la întrebare „de ce?”… şi dacă nu e nevoie să cunoşti un motiv pentru care faci un lucru, pe care îl faci pentru că aşa simţi… şi dacă pentru ceea ce simt acum nu există decât prezentul… ce se întâmplă dacă pentru mai multe clipe nu mă interesează de viitor…
… ce se întâmplă dacă suntem realiştii fericiţi… ce se întâmplă dacă ne legăm prea tare încât ne putem dezlipii atât de uşor… ce se întâmplă dacă în cazul acesta nu credem în făt-frumos şi cenuşăreasa… ce se întâmplă dacă nu vrem să ne gândim la „au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi” ci mergem încet, pas cu pas, uşor, fără nici o grabă, să trăim şi vedem pe urmă dacă ajungem la adânci bătrâneţi…
ce se întâmplă dacă nu mă amăgesc că mi-e dor pentru că ştiu şi simt că o să ne vedem şi mâine… nu ne-am pierdut când ai plecat aseară… doar eşti puţin mai departe decât ai fost acum câteva clipe… dar distanţa este relativă şi deci poate fi mărită şi micşorată… e un lucru fizic care poate fi modificat, alterat, scurtat şi chiar anulat… de tot ce avem nevoie este voinţa de a le modifica…
există pe lume lucruri care pot fi modificate, îmbunătăţite, schimbate, refăcute, reconstruite, renovate, reînnoite etc. Cu o picătură de voinţă poţi face orice… atunci de ce să plângem că suntem departe din moment ce cu puţină voinţă putem fii din nou aproape…
totul e chiar foarte uşor, mai uşor chiar şi decât cresc florile… nu trebuie decât să vrei şi să crezi că poţi, restul vine de la sine…
PUPIK DULCIK!!!!!
avand in vedere ca maine este Pastele celor de religie catolica (adica si al meu) va urez tuturor care se incadreaza in aceasta categori , Sarbatori Pascale cat mai fericite si sa aveti sufletul luminat si curat.
Pupik Dulcik!!!

Am fost puţin leneşă în ultima vreme pentru că nu am prea avut chef de a scrie pe blog chiar dacă de a citi pe blogurile altora am mai avut parte…
…sincer… mi-a fost dor de primăvară, şi de plimbările amorţite prin parc, şi de cântecul păsărelelor care te trezesc dimineaţa lin, şi de moleşeala aceea specifică zilelor calde de vară…
… am luat 10 la Stu.Fo…. hi!hi!
… şi apoi am mâncat vată pe băţ şi îngheţată la cornet cu banane şi căpşuni….
… şi o să plec în excursie cu cortul de 1 mai… hi!hi!
… azi am chef să mă prostesc şi să mă laud răsfăţându-mă ca un copil mic
.
…minune… marţi seara am fost pe Bega, am stat până pe la 11. Diana mi-a dăruit nişte cercei hand made şi tot învârtindu-mă pe acolo am pierdut unul fără să îmi dau seama. Ieri am fost să îl recuperez şi culmea… era acolo printre furnici… yupeeee!!!!!
… contează foarte mult să fii liniştit în interiorul tău. Contează să nu ai frământări sufleteşti, contează să ai sufletul liniştit şi calm pentru că atunci poate percepe mai bine lumea din exterior, cu simţurile ascuţite la maxim îţi dezvăluie lumea minunată care te înconjoară…
… îmi vine să mulţumesc într-una pentru fericirea mea… dar nu prea ştiu cui… poate dacă aş mulţumi tuturor şi fiecăruia în parte aş rezolva situaţia mult mai uşor…
de ceva vreme trăiesc în afara timpului. Să să vă spun un secret… îmi place mai mult aşa…
Vă pup!
Morgenstimmung
Tudor Arghezi
Tu ţi-ai strecurat cântecul în mine
Într-o dup-amiază, când
Fereastra sufletului zăvorâtă bine
Se deschisese-n vânt,
Fără să ştiu că te aud cântând.
Cântecul tău a umplut clădirea toată,
Sertarele, cutiile, covoarele,
Ca o lavandă sonoră. Iată,
Au sărit zăvoarele
Şi mânăstirea mi-a rămas descuiată.
Şi poate că nu ar fi fost nimic
Dacă nu intra să sape,
Cu cântecul, şi degetul tău cel mic,
Care pipăia mierlele pe clape -
Si-ntreaga ta făptură, aproape.
Cu tunetul se prăbuşiră şi norii
În încăperea universului închis.
Vijelia aduse cocorii,
Albinele, frunzele… Mi-s
Şubrede bârnele, ca foile florii.
De ce-ai cântat? De ce te-am auzit?
Tu te-ai dumicat cu mine vaporos -
Nedespărţit – în bolţi.
Eu veneam de sus, tu veneai de jos.
Tu soseai din vieţi, eu veneam din morţi.