speechless

despre iubire intr-un sens mai profund…

 

citesc pe blog-ul invizibilului mai tot timpul articole despre iubire si azi ma gandeam sa dau search pe google sa vad ce mai scriu si altii despre iubire… iata un articol interesant

 

Despre iubire-OSHO  (text imprumutat de aici)

 

Pentru a intelege iubirea, trebuie in primul rind sa fiti plini de iubire;numai atunci puteti intelege iubirea. Milioane de oameni sufera: ei dorescsa fie iubiti, insa nu stiu cum sa iubeasca. Iar iubirea nu poate exista ca un monolog; ea este un dialog, un dialog armonios. Nu ceea ce vi se ofera va multumeste; satisfactia provine din ceea ce daruiti voi celorlalti. Nu puteti fi multumiti daca sunteti cersetori, multumirea apare numai daca sunteti regi. Iar atunci cind daruiti iubire, deveniti un rege. Puteti darui atit de mult – este inepuizabil; cu cat daruiti mai mult, cu atit iubirea voastra devine mai rafinata, mai subtila, mai nuantata.In momentul in care intelegeti ce este iubirea, in clipa in care experimentati iubirea, deveniti iubirea insasi. Atunci in voi nu mai existanici dorinta de a fi iubiti, nici dorinta de a iubi; faptul de a iubi va deveni felul vostru firesc de a fi, la fel de natural ca si respiratia. Nu puteti face nimic altceva; veti fi – pur si simplu – plini de iubire. Daca iubirea voastra nu va gasi ecou, nu va simtiti raniti. Motivul este urmatorul: numai persoana care a devenit ea insasi iubirea, poate iubi.Puteti darui numai ceea ce aveti deja. Nu are rost sa cerem iubire unor oameni care nu au cunoscut iubirea in viata lor, care nu au ajuns la sursa intregii lor fiintari, care nu au cunoscut iubirea in toata stralucirea ei… Cum ar putea sa iubeasca acesti oameni? Ei pot numai sa simuleze…S-ar putea chiar sa creada in mod sincer ca va iubesc. Insa, mai devreme sau mai tirziu, isi vor da seama ca este numai o pretentie, ca este numai un rol, o ipocrizie. Poate ca nu intentioneaza sa va insele, insa ce pot face aceste persoane? Voi cereti sa fiti iubiti, iar celalalt cere, la rindul lui, acelasi lucru. Fiecare presupune ca partenerul este obligat sa iubeasca, si fiecare incearca din rasputeri sa o faca. Aceasta este o idee fixa, insa o asemenea idee nu duce la nimic. Ambii parteneri vor descoperi acest lucru, si fiecare il va reprosa celuilalt, plingindu-se ca ceva nu este in regula. De la bun inceput ei sunt de fapt niste cersetori, iar mainile lor, intinse catre celalalt pentru a cere, pentru a ruga, raman goale.Cei care au gasit sursa iubirii in ei insisi nu mai au nevoie sa fie iubiti;in ciuda acestui fapt, vor fi iubiti. Ei vor iubi pur si simplu pentru ca au prea multa iubire, la fel ca un nor care vrea sa-si reverse ploaia, ca o floare care vrea sa-si imprastie parfumul, fara dorinta de a primi ceva in schimb. Rasplata iubirii este iubirea insasi si nu faptul de a primi iubire.Acesta este unul din misterele vietii: atunci cind o persoana este rasplatita prin insasi iubirea pe care o raspindeste in jurul ei, multi oameni o vor iubi; fiind in contact cu ea, toate aceste fiinte vor gasi treptat-treptat sursa iubirii in interiorul lor. Ele pot fi in legatura cu ofiinta care isi raspindeste iubirea fara sa ceara nimic in schimb. Si cu cat aceasta fiinta impartaseste si raspindeste mai mult iubirea sa, cu atat iubirea este mai mare.
love

realistic thinking

 

Şi dacă pentru unele momente nu există explicaţii, şi dacă pentru anumite trăiri nu există răspuns la întrebare „de ce?”… şi dacă nu e nevoie să cunoşti un motiv pentru care faci un lucru, pe care îl faci pentru că aşa simţi… şi dacă pentru ceea ce simt acum nu există decât prezentul… ce se întâmplă dacă pentru mai multe clipe nu mă interesează de viitor…

 

… ce se întâmplă dacă suntem realiştii fericiţi… ce se întâmplă dacă ne legăm prea tare încât ne putem dezlipii atât de uşor… ce se întâmplă dacă în cazul acesta nu credem în făt-frumos şi cenuşăreasa… ce se întâmplă dacă nu vrem să ne gândim la „au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi” ci mergem încet, pas cu pas, uşor, fără nici o grabă, să trăim şi vedem pe urmă dacă ajungem la adânci bătrâneţi…

 

ce se întâmplă dacă nu mă amăgesc că mi-e dor pentru că ştiu şi simt că o să ne vedem şi mâine… nu ne-am pierdut când ai plecat aseară… doar eşti puţin mai departe decât ai fost acum câteva clipe… dar distanţa este relativă şi deci poate fi mărită şi micşorată… e un lucru fizic care poate fi modificat, alterat, scurtat şi chiar anulat… de tot ce avem nevoie este voinţa de a le modifica…

 

există pe lume lucruri care pot fi modificate, îmbunătăţite, schimbate, refăcute, reconstruite, renovate, reînnoite etc. Cu o picătură de voinţă poţi face orice… atunci de ce să plângem că suntem departe din moment ce cu puţină voinţă putem fii din nou aproape…

 

totul e chiar foarte uşor, mai uşor chiar şi decât cresc florile… nu trebuie decât să vrei şi să crezi că poţi, restul vine de la sine…

 

PUPIK DULCIK!!!!!

Happy Easter!!!

pastefericitavand in vedere ca maine este Pastele celor de religie catolica (adica si al meu) va urez tuturor care se incadreaza in aceasta categori , Sarbatori Pascale cat mai fericite si sa aveti sufletul luminat si curat.

Pupik Dulcik!!!

leapşă

Sunt multe 3 post-uri pentru azi, dar având în vedere că am c-am chiulit de pe blog, cre că se acceptă. Oricum am vrut să preiau leapşa asta de la Xandu aşa că iată…. Ce aş vrea să fiu dacă aş fi:

 

O floare: iasomie sau lavandă (dacă se poate iasomo-lavandă e super)
Un anotimp: vara categoric
culoare: albastru închis, aşa spre bleumarin
Un animal: lebădă…
Un obiect vestimentar: rochiţă de vară violet
O piese de mobilier: băncuţă
O piesa muzicala: La campanella, Liszt
Un vers: „Ce bine că eşti, ce mirare că sunt”

Un peisaj: cu siguranţă nişte stânci undate de valurile oceanului
Un obiect: portmoneu, pentru că în cele mai multe cazuri stă lângă inima oamenilor
Un instrument muzical: pian , evident

Un copac: sequia
Un oraş: hm… Veneţia…

O persoana publica: n-aş fi niciodată o persoană publică

O alta persoana apropiata: …Diana
O carte: Omul care iubea pescăruşii sau Cartea despre nimic
Un fel de mancare: supă de salată, preferata mea

Un super erou: probabil merge şi supereroină… Femeia minune… hi!hi!… Scufiţa Roşie…
Un fenomen al naturii: un fulger…
O masina: minnie cooper

Un fruct: măr…
O parte a corpului: ochii
Un film: The Fountain

Time is nothing in Neverland!

time_is_nothing_in_neverland___by_m0thyyku

Am fost puţin leneşă în  ultima vreme pentru că nu am prea avut chef de a scrie pe blog chiar dacă de a citi pe blogurile altora am mai avut parte…

 

…sincer… mi-a fost dor de primăvară, şi de plimbările amorţite prin parc, şi de cântecul păsărelelor care te trezesc dimineaţa lin, şi  de moleşeala aceea specifică zilelor calde de vară…

 

… am luat 10 la Stu.Fo…. hi!hi!

 

… şi apoi am mâncat vată pe băţ şi îngheţată la cornet cu banane şi căpşuni….

 

… şi o să plec în excursie cu cortul de 1 mai… hi!hi!

 

… azi am chef să mă prostesc şi să mă laud răsfăţându-mă ca un copil mic

.

 

…minune… marţi seara am fost pe Bega, am stat până pe la 11. Diana  mi-a dăruit nişte cercei hand made şi tot învârtindu-mă pe acolo am pierdut unul fără să îmi dau seama. Ieri am fost să îl recuperez şi culmea… era acolo printre furnici… yupeeee!!!!!

 

… contează foarte mult să fii liniştit în interiorul tău. Contează să nu ai frământări sufleteşti, contează să ai sufletul liniştit şi calm pentru că atunci poate percepe mai bine lumea din exterior, cu simţurile ascuţite la maxim îţi dezvăluie lumea minunată care te înconjoară…

 

… îmi vine să mulţumesc într-una pentru fericirea mea… dar nu prea ştiu cui… poate dacă aş mulţumi tuturor şi fiecăruia în parte aş rezolva situaţia mult mai uşor…

 

de ceva vreme trăiesc în afara timpului. Să să vă spun un secret… îmi place mai mult aşa…

Vă pup!

Morgenstimmung

pianMorgenstimmung

                           Tudor Arghezi

 

Tu ţi-ai strecurat cântecul în mine
Într-o dup-amiază, când
Fereastra sufletului zăvorâtă bine
Se deschisese-n vânt,
Fără să ştiu că te aud cântând.

 

Cântecul tău a umplut clădirea toată,
Sertarele, cutiile, covoarele,
Ca o lavandă
sonoră. Iată,
Au sărit zăvoarele
Şi mânăstirea mi-a rămas descuiată.

 

Şi poate că nu ar fi fost nimic
Dacă nu intra să sape,
Cu cântecul, şi degetul tău cel mic,
Care pipăia mierlele pe clape -
Si-ntreaga ta făptură, aproape.

 

Cu tunetul se prăbuşiră şi norii
În încăperea universului închis.
Vijelia aduse cocorii,
Albinele, frunzele… Mi-s
Şubrede bârnele, ca foile florii.

 

De ce-ai cântat? De ce te-am auzit?
Tu te-ai dumicat cu mine vaporos -
Nedespărţit – în bolţi.
Eu veneam de sus, tu veneai de jos.
Tu soseai din vieţi, eu veneam din morţi.

fericire matinală…

love-wallpaper28

e luni dimineaţă… deobicei nu sunt sentimentală pe blog şi nu scriu aproape niciodată despre noi… dar azi e aceea zi de luni în care vreau să scriu despre noi…

 

…visasem că o să mă trezeşti cu un „Bună dimineaţa” şoptit, şi deschizând ochii mi-am dat seama că nu visam deloc… mă gemuiesc şi mai bine în perna moale de pluş şi îmi strâng la piept plapuma subţire zâmbind… pe buze simt şi acum gustul sărutului tău… până şi mirosul de cafea îmi aminteşte de tine…

 

… azi e luni şi o luăm din nou de la capăt… cu săptămâna, cu ziua, cu luna… cu tot…

 

Mulţumesc pentru tot!!!

Happy birthday, Diana!!!!

2 aprilie = ziua Dianei…. super zi, am pierdut vremea aproape toata dupa-masa pana seara tarziu…. what a wonderful world