
în urma unei zile nespus de minunate cu soare şi un uşor miros de primăvară, cu 2 ore de înot relxant şi revigorant, după o porţie de tortellini savurată într-o mică cămăruţă de cămin şi după o minunată plimbare până în Cărtureşti, nu pot decât să mă las în voia visului frumos şi să mă gândesc la Paris. La mansarde frumoase şi vechi, la balerine, la turnul Eiffel şi la oamenii aceia care vorbesc atât de diferit limba noastră. Hm!! Vreu să merg la Paris. A nu ştiu câta destinaţie de vacanţă de pe lista mea de excursii. Viaţa e prea scurtă ca să nu fii fericit!
Atât vă doresc azi să fiţi cât mai fericiţ! Restul vine de la sine!
februarie 26, 2009 la 8:28 pm
sa fiu rau si sa iti zugravesc parisul in cate tuse tari si brutale insa extrem de fidele realitatii?
februarie 26, 2009 la 9:08 pm
esti liber sa il zugravesti asa cum vrei tu… eu o sa ma limitez la tabloul meu utopic in culori deschise si minunate, dar te rog fi liber sa-ti pictezi propriul tau tablou
februarie 26, 2009 la 9:09 pm
o sa il privesc cu la fel de mult interes:);)
februarie 26, 2009 la 9:26 pm
ma gandeam eu ca nimic nu iti poate tulbura serenitatea launtrica a lumii tale de basm.
fericito…
februarie 27, 2009 la 9:52 pm
februarie 27, 2009 la 10:24 pm
M-am atasat si eu soricelului din poza … si am indraznit sa ma incadrez in visul tau … ce pare asa perfect si suav. E placut sa poti visa … si chiar recomandat . Visele deseori devin realitate .
februarie 28, 2009 la 9:12 am
sunt total deacord cu tine in ceea ce privesti visele, dar eu indraznesc sa spun ca visele devin intotdeauna realitate
februarie 28, 2009 la 8:40 pm
azi am fost fericit. soarele mi-a mangaiat tampla stanga si mi-a adus aminte de copilarie. ieri m-am certat cu norii pentru ca au indraznit sa imi umbreasca existenta. poate de aceea am presarat putina ploaie pe aici. maine sper sa nu intarzii la intalnirea cu soarele. l-am rugat sa imi imprumute o raza pentru a-mi veghea noptile in care proprii demoni aleg sa ma haituiasca.