cuvintele nu simt nevoia să exprime pentru că tot ceea ce ar putea arăta este jumătate de măsură pentru perfecţiunea cu care unii oameni îşi trăiesc propria poveste. Filmuleţul exprimă pentru mine aceea măreţie a artei care porneşte de la un exerciţiu constant practicat de la o vârstă fragedă pentru ca mai apoi să ajungă la aceea desăvârşire copleşitoare. E ca şii când ţi-ai acorda multă vreme corpul să răspundă unei muzici cântate undeva în interiorul tău. E ciudat cum arta poate fi universalizată. Atât Alessandra Ferri, care trăieşte muzica prin balet cât şi Sting care trăieşte muzica interioară prin însuşi muzică sunt expresie a perfecţiunii spirituale interioare a sufletelor. Unul îşi acordează degetele pentru a exprima prin instrumente sentimentul trăit , iar celălalt îşi acordează întregul corp pentru a exprima forma muzicii. Unul transmite latura auditivă a muzicii iar celălalt latura senzorial-vizuală.
Mai mult filmuleţul este construit în aşa fel încât antrenamentul şi pregătirea să primească un rol de o importanţă similară cu cel al expresiei artei în adevăratul sens al cuvântului. E un fel de pledoarie pentru frumuseţe si măiestrie. Adevărata artă necesită tot atâta muncă. Şi mai mult dacă asculţi de chemarea interioară cu siguranţă poţi şi vei avea posibilitatea să obţii un lucru măreţ. (asta este cumva un fel de prostest la adresa celor care îşi practică suljba de MPS; adică de Milă, de Pilă şi de Silă)
Un vis mare este atins cu ajutorul unui sacrificiu dacă nu mai mare cel puţin la fel de mare.
Dar vă las să trageţi propriile concluzii despre filmuleţ şi ceea ce transmite. Vizionare plăcută!!
