uneori mă întreb dacă voi înţelege vreodată sensul tuturor lucrurilor care ni se întâmplă… şi parcă alteori nu îmi doresc să înţeleg pentru că îmi este teamă că voi afla secretul şi magia se va evapora în neant…
îmi amintesc că nu îmi era teamă de apă şi deci de înot asta până când era să mă înec şi de atunci de fiecare dată când mă apropii de apă sfârşesc inevitabil prin a mă crispa şi a mă îneca de frică mai degrabă decât din vre-un alt motiv bine întemeiat…
aşa mi-a fost teamă să mă arunc din nou în braţele calde ale iubirii… hm … e nespus de amăgitoare…. te cuprinde cu toată căldura, te leagănă în cântece şi descântece şi te ridică pe culmi pe care nu ai visat că poţi ajunge vreodată… şi tu naiv şi pur cum eşti în adâncul tău te laşi în voia ei, te laşi pentru că îţi place, pentru că te simţi ocrotit ca în pântecul mamei, pentru că eşti convins că nimeni şi nimic nu te mai poate răni vreodată… hm!?….. ce naiv!?…. te ridică la 10000 de metrii altitudine şi îţi dă drumul fără nici o remuşcare şi fără nici o paraşută… iar tu cazi, singur… cazi şi te izbeşti frontal de pământul rece şi tare… şi eu stau şi mă întreb oare ce mai rămâne din tine după o asemenea căzătură!?……
… iar mie constant îmi este frică de o asemnea căzătură pentru că ştiu în mine că dacă voi cădea de la o asemenea altitudine nu voi mai putea să mă ridic…
… dar suntem în perioada Sărbătorilor şi deci ar trebui să ne întoarcem din reveriile mondene şi să contemplăm la multitudinea de liste de cumpărături pe care inevitabil tot noi trebuie să o epuizăm… încetul cu încetul îmi resocotesc şi ultimele cadouri de pe listă, le rearanjez şi fac calcule matematice pentru a fi sigură că nimeni nu a rămas nebifat… hm!?…
… ştiu că ar trebui să mă las în voia colindelor şi să renunţ cu totul la meditaţii nocturne romantice dar pur şi simplu nu pot să nu ascult “Dust in the wind”… cuvintele mă determină să abordez o atitudine de adult serios şi să apăs tastele în aşa fel încât tot ceea ce colorează ecranul în diverse hieroglife devine un discurs filozofic şi nu un zâmbet vesel….
… sunt fericită şi mulţumită, undeva , în adâncul meu, dar pentru prima data nu ştiu să exprim toată fericirea asta din mine…
… vă doresc Crăciun Fericit alături de cei dragi!!!! să vă aducă Moşul tot ce i-aţi cerut şi să treacă cât mai greu timpul pe 25 Decembrie ca să puteţi savura cât mai mult fericirea Crăciunului!!!!!……………
vă pup dulce de tot şi să puneţi o vorbă bună la Moş Crăciun ca să aducă şi la noi puţină zăpădă…….
mă găsesc zâmbind fără nici un motiv, doar aşa pentru că sunt fericită… am fluturi în stomac şi mă pierd gândindu-mă la ultima dată când ne-am văzut…
