“Oamenii se plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească, apoi iarăşi tânjesc să fie copii; îşi pierd sănătatea ca să facă bani şi apoi îşi cheltuiesc banii ca să-şi refacă sănătatea; se gândesc cu teamă la viitor şi uită prezentul iar astfel nu trăiesc nici prezentul nici viitorul; trăiesc ca şi cum nu ar muri niciodată şi mor ca şi cum nu ar fi trăit.”
“-Ce este omul?
-O adiere în onceanul vieţii”
… şi aş mai putea continua cu lectura aceasta plină de proverbe şi zicători sau parabole existenţiale… dar nu vreau, cele două zile de studiu asidu pe tema Perspectiva în arhitectură m-au determinat să cred că sunt contorsionistă J … e clar , rupere de sinapsă undeva la neuronul principal… nu mai văd decât Milka cu aluna şi caramel, şi drepte, plane şi volume în perspectivă…
dar viaţa e roz… îmi place să cred că dacă deschid geamul cu ochii închişi afară ninge, şi îngeri zboară deasupra mea cântând melodii divine… îmi place să cred că dacă privesc puţin mai bine la oameni le pot vedea sufletul ascuns acolo printre piele şi muşchi, târânduşi zilele una câte una…
am observat că mă leg foarte uşor de oameni, uneori chiar şi fără să-şi dorească ei… aşa m-am legat pentru 5 minute acum un an de cineva… fără să îmi dau seama şi mi-a părut tare rău când s-a rupt frânghia şi l-am pierdut… poate ar trebui să dau un anunţ în ziar,sau să declar la poliţie “pierdut Coblis Adrian, inalt, blond, ochi albastri, zodia rac etc.” dar oare cum ar trebui să mă recomand … hm!?… trebuie să mă mai gândesc la asta… ah!? Şi mai sunt cei cărora le-am tăiat eu frânghia, oare aceeia au dat şi ei anunţ în ziar că s-au pierdut de mine… hm!?… şi aici îţi trebuie câteva momente de meditaţie…
dar să trecem şi peste asta şi să ne oprim la fericirea din mine… e clar că se află acolo pentru că am eu chef să fiu fericită, dar de ce să nu fiu…
“Viaţa nu îţi spune nimic, dar îţi arată totul ”
Noapte buna dragilor si PUPIK DULCIK!!!!
