I rememberd…. what I almost forgot…

pentru că … într-un târziu am reuşit să adorm…

mi-am luat şosetele mele cele roşii şi am ieşit afară. Ai văzut în dimineaţa asa a răsărit soarele pe la 10:20?!. Era atâta de frig că am alergat în cameră după pătură ca să pot ieşi să respir aerul curat şi rece. Am adormit la 5 dimineaţa şi visam tot ciudăţenii. Finisaje bineînţeles. Dar nu din cauza finisajelor am adormit la 5, nu,nu … categoric nu. Din cauza papucilor de casă şi a poveştilor cu zâne. Mi-a murit şi bateria de la laptop dar poveştile au continuat în lumi paralele… apoi am citit o interpretare minuată a postului meu de ieri despre fragilitate. Vreţi banana-milk-shake!?….. azi nu prea am idei despre cine ştie ce teme minunate. Astăzi sunt banală şi asta pentru că mi-e frig şi mi-e somn şi …. pentru că mi-am luat şosetele roşii în picioare…  şi pentru că îmi cântă Beck în ureche, miroase a beţişoare de levănţică şi vanilie….. mmmmmmmmmm…. azi e o zi minunată pentru ştiinţă şi plimbat prin zăpadă… ah, da şi învăţat la finisaje…. era să uit de finisaje… ))))))

dar se termină şi alea şi vine vacanţa şi gata, totul va fi minunat… hmmmmmmmmmmm….. vă las acum cu Beck…. şi mai vorbim…. dedicaţia muzicală din dimineaţa asta…. o zi minunată, plină de iubire….  Pa. pa

 

Care este partea ta cea mai fragilă?

m-am trezit în dimineaţa asta cu gândul absolut să ascult o melodie de Sting şi căutând pe youtube am dat peste  Fragile. O conecsiune mai departe mi-am amintit de chestionarul lui Sofie Calle şi de întrebarea ei : “Care e partea ta cea mai fragilă?”  Hm….. dacă stau bine să mă gândesc partea mea cea mai fragilă ar fi probabil inima pentru că adesea îmi este rănită dar totuşi cred că nu poate să fie ea căci ceea ce nu te omoară te face mai puternic şi cu siguranţă nu a murit încă, nici ea nici eu căci de fiecare dată ne punem tot mai multe speranţe şi iluzii, tot mai multă iubire şi romantism… aş putea spune la fel de bine sufletul, dar el nu poate fi fragil, nu sufletul meu cel puţin…. cineva mi-a spus odată că partea mea cea mai fragilă trebuie să fie ochii, căci, tot ei spun, sunt lucrul cel mai frumos pe care l-au văzut… hmmmm….. trebuie să mai meditez la asta…. şi o să revin cu un răspuns mai clar…. între timp vă las cu Sting şi una din melodiile mele preferate…. FRAGILE….

 Fragile= something of a delicate nature and/or easily broken,damaged. Vulnerable

On and on the rain will fall
Like tears from a star like tears from a star
On and on the rain will say
How fragile we are how fragile we are

P.S. cred ca intreaga mea fiinta poate fi considerată fragilă prin însăşi natura ei… it can get easily broken or damaged and most of the time is vulnerable….   

papuci de casă şi halat de baie

despre ce ai putea să scrii ca să fii sigur că ajungi la sufletul oamenilor atunci când citesc ceea ce ai de spus? e foarte adevărat că nu poţi atinge sufletele tuturor şi cu atât mai puţin nu ăsta e scopul textului în sine ….

astăzi am un chef extraordinar de a scrie despre halate de baie şi papuci de casă, despre aburi ce se ridică din cadă şi despre parfumul şamponului cu extracte de plante care îţi dă părului o senzaţie catifelată , despre săpunuri şi geluri de duş cu miros de vanielie şi scorţişoară ce te învelesc într-o mireasmă de cadână şi îţi inmoaie pielea până la limita la care ţi se înmoaie şi sufletul… limită categoric depăşită atunci când ajung la tine temperaturile ridicate ale apei jumătate acoperite cu spumă cu extracte de muşeţel care pătrunde până în adâncul tuturor muşchilor tăi, până în oase…. e o senzaţie atât de plăcută să stai înmuiat aşa în cadă într-o apă la limita dintre cald şi foarte cald, cu o lumină semiobscură înconjurat de lumânări parfumate şi muzică ambientală de orice natură, fie chineză, japoneză, islamică, egipteană…. deja am luat-o pe cărările altei lumi…  ar trebui să pun punct pentru că am să sfârşesc prin a povesti despre fiecare lucru mărunt din baia mea sau despre ăntrebuinţarea şi funcţia fiecărui obiect miniatural care  până la urmă are un rol aparte în a te face pe tine să te simţi foarte bine de fiecare dată…. nu ştiu ce vă place vouă dar mie cu siguranţă o baie îmi face deosebită plăcere şi e un lucru pe care îl aştepţi cu atâta nerăbdare încât eşti complet pierdut atunci când şti că urmează să îl realizezi… adesea mă văd furişăndu-mă în această încăpere magică, sămbătă seara parcă pentru a nu stricat liniştea şi armonia cât şi parcă pentru a chema, asemenea unei vrăjitoare miresmele tuturor acestor zâne orientale …. nu ştiu de ce dar când mă gândesc la baie aproape întotdeauna mă gândesc la orient, ba mai mult la japonezi… 

mă mir că nu au făcut o artă şi din asta, precum ikebana sau origami, sau chiar arta servirii ceaiului… sau poate că au făcut dar eu nu ştiu încă de existenţa ei, sau fiecare e menit să descopere în felul său cum e să te cufunzi în miresme… şi apoi îmi amintesc de islam şi de caravanseraiurile lor, de faimoasele lor băi comune cu aburi, cu apă rece, cu apă caldă, cu uleiuri aromate, cu muzică originală sufită…. la cadânele acelea mereu curate şi bine înmiresmate din poveştile Şeherezadei, pe care , când eram mai micuţă, ca să pot simţi puterea poveşti, mama mi le citea în fiecare seară lasând partea culminantă pentru seara următoare, pentru a-mi menţine curiozitatea… seara povestea odată terminată începea alta care urma să fie terminată… mâine seara… şi aşa ca şi pe împăratul celor 1001 şi una de nopţi , mama asemenea , Şeherezadei reuşea să îmi păstreze atenţia multe seri…. probabil că de aici mi se trage mica mea pasiunea pentru cultura islamică… pentru magia şi misterul unui şeic şi pentru multitudinea de pânze şi materiale pe care le ador… organza, caşmir, tiul etc. …. şi pentru care aş putea să merg până în Damasc…. alt oraş care mă fascinează şi mă intrigă de când am fost micuţă… şi asta cu  siguranţă mi se trage de la cele 1001 nopţi petrecute departe în lumea poveştilor Şeherezadei…

nimic nu durează veşnic, dar sunt lucruri pe care nu le uiţi niciodată. Uităm cuvinte, propoziţii, fraze, texte întregi şi totuşi, un miros, o adiere, o culoare, o senzaţie îţi readuce în memorie amintiri şi stări pe care nu ştiai că le mai ai în tine. Tot ce trebuie să faci este să le laşi să te învăluie şi să te poarte departe în lumi lipsite de griji unde poţi să uiţi o secundă de grijile multe care te preocupă mai bine de 90% din timpul tău. Eu una fără aceste momente nu cred că aş putea să merg mai departe râzând în fiecare zi. Optimisuml meu personal se datoreaza în mare măsură acestor momente de reverie care mă deconectează complet de lumea reală, dar care totuşi îşi au baza în ea. Pentru mine e un fel de evadare, un fel de portă pe care scrie cu alb pe verde Exit, în caz de suprasolicitare spargeţi geamul.

Cam atât despre papuci de  casă şi halate de baie…. )))))

Pupik dulcik ….. duminică  frumoasă

P.S.  ”în caz de suprasolicitare spargeţi geamul” )))))))))))))))

La mulţi ani ciumpy……

astăzi un post este dedicat lui ciumpy căruia îi urez LA MULŢI ANI şi să fie cât mai fericit iar ca dedicaţie o poză frumoasă cu o ceaşcă albastră cu puţină cafea ca să ne amintim momentele când atârnam pe canapeaua din căminul 9 acum un an pe 3 februarie,când ciumpy îmi făcea inimioare de origami din hârtia de reclame cu diverse party-uri din cluburile din complex… nu îmi vine să cred că deja a trecut un an… 26 de ani. Ce înseamnă 26 de ani? cu siguranţă o grămadă de amintiri şi de momente pe care îţi doreşti să le rememorezi şi unele pe care deja le-ai uitat precum şi altele pe care cu siguranţă nu mai vrei să ţi le aminteşti… cana e albastră pentru că ciumpy preferă culoare albastră tuturor celorlalte culori şi pentru că ea semnifică întotdeanua zborul şi libertatea lucru care în egală măsură ne-a ţinut legaţi atâta timp…

                                     LA MULŢI ANI CIUMPY BLU !!!!!!!!!!!!!!!!

islamic sufi

am descoperit de curând un nou stil muzical care în mod ciudat îmi place foarte mult şi pare a fi foarte aproape de sufleţelul meu… vă las şi pe voi să vă formaţi o părere despre genul acesta de muzică… enjoy…

artistul se numeşte Dharfer Youseff

by far… cel mai tare film despre dragoste pe care l-am văzut… ever

şi asta poate pentru că semănă cel mai bine cu tipul meu de dragoste…. sau poate pur şi simplu pentru că e exact aşa cum mi-am imaginat eu că trebuie să fie… enjoy….

cuvinte desenate şi ……. Chopin

cu siguranţă dacă aş fi scris o poezia ascultându-l pe Chopin transpunerea ei în formă vizuală ar fi fost cam aşa… ar fi fost aproape de ceva care nu poate fi definit şi totuşi ceva care conturează linii clare de o intensitate absurdă… nu ar fi avut vreo formă reală  ci ar fi fost ceva care nu începe şi nu se termină … ar fi fost ca o rugăciune autentică a unui suflet care s-a descoperit pe sine cu adevărat pentru prima dată, ar fi fost un fel ciudat de a iubi, de a fi îndrăgostit… ar fi fost forma completă a liniştii, a tăcerii dintre două suflete care trăiesc momentul ultim înainte de a se învălui unul cu celălalt… şi cu siguranţă asta ar fi fost doar o mică parte din ceea ce exprimă cu adevărat o melodie de Chopin…

oare oamenii mai ştiu să viseze?

galusca al meu e foarte dulce

inima mea e usoara, inima parca zboara, inima mea nu e intreaga daca nu esti tu…